Poezie

mâinile sus, Doamne

îți percheziționez umbra

2 min lectură·12 iunie 2006

Mediu

în genunchi

presimt în valuri foamea de mal și-n cârlig
o agățătoare de carne
vreau să mă izbesc de tine cu viteza cu care
inima s-a lipit deja de ochiul tău
ca o meduză băloasă pulsândă
și cine îndrăznește să-ți semene năuc
dispare în clipa în care scoți
asul dintre coaste
sau ridici senin bărbia către cer
mor prin propriile mele mijloace
îmi astup urechile cu pământ
nările cu crampoane și gura cu foc
vreau să mă izbesc de tine ca lumina de geamuri
să mă preling pe toate suprafețele tale
rânjind dureros peste colțuri
să primesc la capătul șinei
numele tău
învelită în el ca o clătită cu iubire
să nu mai fie nevoie să te chem
niciodată
cu gura

în somn

mâinile sus doamne
întinde-le peste mine
desfă-ți picioarele
nu mișca
îți percheziționez umbra
umblă vorba că atunci când dorm
ea îmi vagabondează pereții
coagulați
neputințele mele

ai curaj doamne lasă prostiile
și trezește-mă
odată cu tine

la masă

stau corbii pe margini eu bag în mine
iar ei îmi sfârtecă spinarea
nimic nu se pierde totul se colorează
cum aripa mea în hrană cum inima mea în ochi
cum sângele meu în om cum tu doamne
în mine

în gol

privirea asta a mea
săgeata asta căpruie
trebuie să ajungă undeva

trebuie să ucidă

0245479

Despre aceasta lucrare

Autor: Dacian Constantin
Tip: Poezie
Cuvinte: 217
Citire: 2 min
Versuri: 47
Actualizat: 28 feb. 2026

Cum sa citezi

Dacian Constantin. “mâinile sus, Doamne.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dacian-constantin/poezie/187965/mainile-sus-doamne

Comentarii (24)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

Distincție acordată

ioana negoescu✓13 iun. 2006

nu pot să trec fără să mă mir cel puțin. sunt impresionată de felul în care te poți ruga prin somație. te recunosc în alăturările de mare plasticitate imagistică și mobilitate ideatică. ți-aș tot spune baliverne de-astea și altele mai complicate scoase din cărți, că tot sunt după o scurtă discuție teoretică despre poezie...:) dar mă abțin. prefer să mă mir și să spun: wow, Doamne!

oricealtceva13 iun. 2006

ma li, zi-ne si noua secretul cavernei in care ascunzi oripilatiunitatile astea zemoase si dulci ..

ionut:)

Distincție acordată

Andu Moldovan13 iun. 2006

Usor stanescian, acest poem debordeaza de traire autentica. Interesanta aceasta reluare a \"ipostazelor\", eu o credeam caduca si am gresit. De undeva revine mereu silaba \"om\".
Cand termini cu lectiile sa ma anunti si pe mine. Eu iti spun ca nu exista decat o singura forma de orbire, si aceea nu e decat o iluzie. Ca si realitatea oricarui fapt, dealtfel, cum ar fi ca suntem toti niste urati dupa standardele martiene.
Bobadil.

Monica Manolachi13 iun. 2006

li, ultimul verb se referă printre altele și la titlu?

șters9 mar. 2007

fata de ultimul text care era extrem de slab acest poem este mai bun calitativ. Foarte frumoasa ideea perchezitionarii umbrei. Imi permit totuși să-ți fac câteva sugestii, încearcă să eviți cacofoniile în poezie. Îți dau exemplu:

cu care
cu crampoane

numai bine

Corneliu Traian Atanasiu13 iun. 2006

e un poem accesibil și mie. De obicei n-am spontaneitatea degustării pe loc. Mă năucește.

Prima strofă este deosebită în ideea unei rugăciuni care presimte mai curînd o vertiginoasă fatalitate a zdrobirii întru Dumnezeu. Căci el nu este decît o ispitire, o seducție, o chemare de colaps către o gaură neagră.

Pentru umbra lui Dumnezeu, un poem al lui Blaga ar putea fi o cheie, ea nefiind altceva decît această lume:
http://www.agonia.ro/index.php/poetry/140055/index.html. Și, evident, ea trebuie perchiziționată la sînge.

Nu știu dacă am fost ținta, dar săgeata m-a pătruns. O dată-n plus.

Am plecat13 iun. 2006

Cum e posibil sa scrii atat de mult? Nu incetez sa ma minunez, esti o poetesa foarte fertila, pardon de expresie. Ai un debit poetic comparabil cu debitul verbal al unui Vadim Tudor, Gigi Becali, Fidel Castro. Dar tu reusesti nu numai sa nu plictisesti pe nimeni dar si sa atragi exclamatii admirative din partea cititorilor. Iata si din partea mea cateva: \"wow!\", \"ah\", \"vai\", \"stea\"!

Dmitri Feodorov13 iun. 2006

Nu pot sa nu remarc dragalasenia continuta-n acest veritabil psalm necanonic ce-ati compus, stimata poeta. Sunt sigur c-a zambit pana si Dumnezeu la cele cateva constructii apostate, rostite pe-un ton alintat-eretic, accesibil exclusiv femeilor.

Merita mentionata si rezolutia infractionala, premeditarea seductiei din ultimul vers. All men should fear.

Alvostrusincer.

Ramona Ungureanu13 iun. 2006

o poezie slaba. de ce te torturezi atat? nu stiu de ce-am impresia cand citesc ceva scris de tine, ca citesc aceasi poezie.

Dacian Constantin14 iun. 2006

Mulțumesc că ați răspuns somației în mod

autentic (Ioana)

gulitic (Ionuț)

marțian (Andu)

sincer (Monica)

indescriptibil (Caragea)

năuc (Corneliu)

siderat (Pătrașcu)

dăruit (Dmitri)

milos (FE)

Vă asigur că nu ați făcut uz de tastă în zadar.

prietenesc,
li

mariana fulger14 iun. 2006

Ești o mare poetă, e clar. O dimineață fericită.

ioan peia14 iun. 2006

nu e mare. e consecventă. e tumultuoasă. e, uneori, iritabil de inspirată. e mai mult decât ar dori să fie. e o silabă misterioasă și incertă. e fără de limite. și, în același timp, sufocată între propriile-i limite. dacă nu ar fi fost steaua aia roșie, spre exemplu, mulți nu ar fi știut că există după ce a plecat în patagonia. a revenit cu un studiu interesant. depsre cum te poți năuci numărând pinguinii din cercul de foc. chiar dacă nu-i prea vezi...

Liviu Nanu✓14 iun. 2006

prima parte (în genunchi)
am reținut:
- să mă izbesc de tine cu viteza cu care
inima s-a lipit deja de ochiul tău
ca o meduză băloasă pulsândă (o imagine care rămîne și după lectură)
- să mă izbesc de tine ca lumina de geamuri
- numele tău
învelită în el ca o clătită cu iubire
ultimele 3 versuri îmi par în plus.

partea a doua (în somn)
un discurs curajos și puternic
aș fi renunțat la \"coagulați
neputințele mele\"

ultimele părți mi-au plăcut fără rezerve.

Dacian Constantin14 iun. 2006

Mariana Fulger: cam da.

Ioan Peia: da.

Liviu Nanu: și mai da.

(pese: Mariana, mă refer la dimineață, desigur!)

Bujor Alexandru - Nicusor14 iun. 2006

\"nimic nu se pierde totul se colorează\" o imaginatie plastica de invidiat, \"săgeata asta căpruie\"/
\"trebuie să ajungă undeva\"; cat te-ai gandit pana sa transformi ochii intr-o sageata? sau ti-a venit usor...

Mi-a placut.
Alex

Dacian Constantin15 iun. 2006

Bujorule,

Nu m-am gândit prea mult, dar nu mi-a fost ușor.

Cât despre imaginile plastice, mă abțin.

Mulțumesc

Negru Vladimir✓21 iun. 2006

Deosebit text... cred ca nu esti cu adevarat tu decat atunci cand lasi caii slobozi... multa patima... interesant modul in care ratiunea isi baga nasul ala ciudat prin textul tau camuflata in italice ca intr-o pereche de cizme gumate... dar se putea si fara!?

Dacian Constantin22 iun. 2006

Evident că se putea și fără.
Dar ar fi folosit la ceva?!

E bine când vii.

prietenesc,
li

F-

florian stoian -silișteanu✓22 iun. 2006

să fim serioși în mai toate băcăniile de pe strada poeziei se spală dușumeaua de sânge La chioșcul din colț se vând pungi din plastic De la un timp bisericile au programul de funcționare afișat...la inrare....trebuie să ridici mâinile ca să-l poți desluși...lumina de sus e una...cealaltă poți fi tu...adică umbra...ucisă

Dacian Constantin22 iun. 2006

Trebuie să scrii în: română.
Ești recunoscut ca: Florian Silișteanu.
Ce crezi despre acest text:

_______________________________________

F-

florian stoian -silișteanu✓22 iun. 2006

Alina cred că sunt recunoscut ca florian silișteanu
de scris încă NU
poate mă înveți
ce zici de acest prietenesc semn T

Dacian Constantin22 iun. 2006

zic că dacă tu prietenesc T sau te sau mă, așa o fi.

Iakab Cornelia Claudia29 iun. 2006

Când ridici privirea ceva se mișcă în interiorul ideilor din care e alcătuită planeta, când atingi cu mâna imaginea unui copac la care te uiți cu un ochi, în joacă, mângâi o idee din cele care alcătuiesc universul, când pui mâna pe o pară și o muști, muști dintr-o idee din care e făcută lumea.....deci când privirea asta a mea
săgeata asta căpruie
trebuie să ajungă undeva

trebuie să ucidă
ce idee vrei să strici și în ce dimensiune a ei? Să tai un copac înseamnă să distrugi o idee până la sămânță, adică posibilitatea nașterii altor copaci.

Dacian Constantin14 aug. 2006

De abia azi văzui semnul lăsat de tine cu mai bine de o lună în urmă. Îți mulțumesc mult și te rog să ierți întârzierea unui feed-back. Mai ales că mi-a plăcut ce ai scris.

aiurită,
li