white in night's satin

Asta cred ca iti iese cel mai bine, clau, imbinarea la limita sarcasmului, intre sentimentalismul nedisimulat al poeziei de dragoste de tip clasic cu realitatea frusta, care ne trage doua palme de nu ne vedem. Ironia muscatoare si totusi dunga usor melancolica a sufletului feminin. Imaginea cea mai puternica este cea a gandurilor ca farfurii zburatoare, dupa opinia mea. Remarc, desigur, si forma, bine ales si titlul mai ales in contextul formei - aici faci acelasi joc dual intre sentimentalism si aparenta greseala de tip anagrama care desfiinteaza iluzoria intentie initiala.
Singurul care in mintea mea face nota discordanta este subtitlul. Parca duce in trivial mult prea mult ironia muscatoare, dar fina, din cuprinsul poeziei.

nic multumesc de prezenta si comentariu. nu te-am mai vazut de ceva vreme pe aici.
subtitlul este o chestie personala, ca un fel de initiala a unui nume. o dedicatie daca vrei.

citind comentariul tau ma gandesc ca ai scris avand o imagine de ansamblu asupra a ceea ce scriu iar imaginile de ansamblu presupun mai multe texte citite, deci ma declar bucuros sa te regasesc aici, asa.
ma bucur ca ti-a placut si ideea, ma refer la forma. pentru mine e ca un scris pe pereti. important nu e pe care perete, ci sa scrii pe un perete oricare ar fi el, atata vreme cat nu-ti tradezi emotia :)

eu aștept media player-ul, cu efecte cu tot (adică versurile precum efectele alea geometrice, eventual și în mișcare). câștigă mult mesajul datorită șugubețului formei de prezentare.
adică servitul realității, cu extratereștri cu tot, ca pe moliciunea satinului.

nu ma pricep la flash din pacate. idei sunt.
initial am vrut sa pun un link spre ceva dar o s-o fac la un viitor text probabil, si ma gandesc ca mp3 se incarca greu la unii, la altii deloc chiar. ma mai gandesc. merci :)

te citesc, te citesc...:) Îmi plăcu mult textul tău, și mi-am luat libertatea să citez din el în pagina mea...sper că e ok de la tine asta, am pus ghilimelele de rigoare :)
Toate cele bune

yahel te inspira sa stiu sa incerc si eu...asteptam urmatorul text sa vad ce ne daruiesti...si uite mai bine nici ca se putea(asta da idee originala)...si acum de poezie:fiecare avem ceva din personajul tau care da cateodata dovada de sentimentalism \"pe stabilopozi\"... ficare avem o piesa din puzzl-ul ei complex

ligia eu ma simt asa.. cum sa zic, inrosit in obraji la faza cu motto-ul. ce pot sa zic decat ca ma bucur de efectul textului?
merci ca ma citesti, i really apreciate it.
:)

robert, nu neaparat yahel. am in spatele blocului ditai ghena si vin multe de la ea-n afara de miros :)
nu stiu eu cred ca oricum inspiratia vine oriunde oricum, iar restul nu face decat s-o intretina. cam asta se poate zice despre yahel deocamdata. bine, si se mai poate zice ca i\'m a huge fan. :)

ai dreptate tosha, nu e cazul sa devin sentimentala...

eu ce sa zic... poema exact in stilul tau... ai facut aici un super shake din visele mele naive si realitatea jegoasa :)

buktzica iti multumeste si iti promite ca atunci cand o sa spuna ca o doare in pula nu o sa o doara nicaieri de fapt :)

poop
gabisa

dă-i un print screen la my computer când e deschis în fereastră medie, botează floppy, partițiile și cd-dvd-roamele, și ce mai găsești pe acolo și mai pui de-o poezie.
mi-o plăcut și mie.
Ultimele versuri chiar sunt mișhto.
Sincer m-a atras titlul, îmi plăcea mult melodia

e nereușit. în primul rând datorită unor repetiții care nu îmbogățesc starea: \"fix\", \"gândești- și gândurile tale\" în care eu m-am poticnit din prima, cum că, de fapt, trădează o oarecare grabă în scrierea tecstului.

farfuriile zburătoare și cercurile mari sunt același lucru, de aia mi se pare că insiști prea mult acolo pe o imagine, și-așa zaharisită.

strofa 3 mă duce la întrebarea de care cred că îți este și ție teamă: \"așa, și?\". adică, da, poți. să închizi ochii, să te gândești (iar!) și foarte elocventul \"nenumărate pachete de țigări\" care vin în completarea \"nesfârșitelor apusuri\". e ceea ce io numesc neglijență poetică. îți place, nu?!

strofa 4 continuă sforțarea de prezentare a unei atmosfere - sunt strofe de stare, da?! - dar nu sclipește decât prin muia de final, că doar... cu toții avem anumite sensibilități. adică, vreau să zic, că de abia pe final, zici lucrurilor pe nume. adică, mai vreau să zic, trebuia să ne scutești de atâta bla-bla și să te duci direct acolo unde vrei de fapt să ajungi. din prima. să electrocutezi tecstul. știi tu.

ultima strofă: m-aș feri de \"ceva\", \"cineva\", \"vreun\" - nesiguranța asta care nu ajută la vibrație. că doar vrei să vibrăm, toșa, nu?!

iar ultimele două versuri la care e posibil să dea lumea ochii peste cap, mie mi se par, de fapt, ecstrem de cheap, cum că sunt deductibile din întreg tecstul: fiind vorba de un tecst pentru femei, e firesc să nu le doară. nicăieri, de fapt.

cum că ele n-au.

(despre prezentare: mă gândeam că mult mai interesant ar fi fost să fie un poem cu titluri REALE de songuri. să vezi puzzle. și să dăm drumul tuturor melodiilor deodată:P)

(despre titlu: e super! adică, e singurul lucru care mi se pare super, toșa. altfel, grabă, mare grabă.)

li

bukatzica, este un shake imaginar. ai rabdare sa vezi ce shake iese, fizic vorbind.

adriana si eu ascultam mai demult nights*.
cu bootatul nu stiu ce sa zic, e mai greu sa editez pozele. eu de obicei incerc sa schimb interfetzele, chestii usual, in chestii unusual.
oricum ar fi misto sa apara o optiune gen:

Choose system to boot on:

1) Windows XP
2) si aici un text cu ceva strofe.

merci pentru vizita.

alina livia lazar, sa stii ca prima oara am vrut sa las numele artistilor: dar era plin de Yahel.
ai fi vrut sa vezi 34 de randuri care sa inceapa cu Yahel ?
nu cred.
despre text. mie repetitia aia mi se pare just fine. in cel mai rau caz sa zicem ca a doua merge schimbata cu altceva ca sa nu fie de 2 ori nenumarate.
la a doua strofa nu-s de acord pentru ca eu cand zic ozeneuri nu ma gandesc neaparat la lanuri de porumb. daca de obicei chestiile zburatoare iti inspira spatii mari deschise, am invatat eu la psiho, asta denota o sexualitate maniaco-ecologica.
strofa 3, eu zic ca face mai mult sau mai putin parte din 4 si ca e un fel de introducing.
strofa 4 pe mine ma excita, si n-ai cum sa te pui cu neuronii mei.
iar strofa 5, mie mi se pare ok pen ca asa cum ti-am mai zis, si femeile folosesc des expresia ma doare-n pula. ma rog totusi eu am senzatia ca you are missing the point. si pointul este fix pula din final.

ultima strofa m-a lasat fara cuvinte, de fapt ultimele 2 versuri din poem. am plans si eu nopti intregi, exact ca in manele: și dăi si plângi și tot așa.
chestia cu oteveul e cool, aici vedem cum dragostea ne face celebrii.
per total e un poem frumos, ideea playerului a fost fructificată bine.

foarte amical,

si da-i si plangi etc-etc

ma gandeam ca decat sa scriu aiurea pe imagini mai bine scriu aiurea-n chestii utile, aparent intr-o legatura cu functionalitatea chestiilor respective. ma bucur ca ti-a placut finalul.
la fel de amical si cu propunere de bere someday

important e ca atunci cand zici ca nu te doare sa fie chiar asa.
expresiv textul, material...
si ma abtin sa devin sentimentala.
mi-am permis sa adaug si eu un comentariu in semn de multumire pentru treceri si sfaturi.
si revin ca mi-a placut
:)

floriana multumesc. este si un sfat, sa zicem. poti fi sentimentala, dar nu prea mult :)
te mai astept