Mâncu Gabriela

încăpem amândoi într-o minte fluidă din care adevărul fricos picurat cu pipeta se scurge-n cuvinte cu picioare și coaie pe ușă afară din noi

ai învățat pe de rost neliniștea care mă ține atât de mult trează nopțile și cum să-mi săruți încheietura mâinii buzele tale îi aparțin ca și cum am fi semnatat în fața notarului un

nu pot să scriu despre tine știind că îmi suflii în ceafă ca atunci când nu pot să mă piș fără să dau drumu la apă să mă rad cu tine în duș sau să-mi pun masca frumos colorată pe față

Sunt trează de pe la 4 dimineața mi-e somn și aș vrea să adorm pentru un timp ca și cum aș fi murit tocmai de-aia am luat câteva somnifere și am topit puțin h într-o țigară zac goală moale

Joi, 26 iunie 2008 de la ora 18.00 în Club A, str Blănari nr 14, București Poeticile Cotidianului scot la vânzare \"Kasa Poporului\" de Mitoș Micleușanu. INVITAÞI: Mitoș Micleușanu,

Joi, 5 iunie 2008 de la ora 18.00 în Club A, str Blănari nr 14, București Poeticile Cotidianului dau pe piață, împreună cu George Onofrei, Cuvinte, târguri și suplimente culturale cu

Joi, 10 aprilie cum s-ar spune la aceeasi ora (ca sa nu repetam ora 18.00) in CLUB A Bucuresti, str. Blanari nr.14, Poeticile Cotidianului ne plimba prin \"Suedia Poetica De la Abba

Pentru ... că fiecare uită spre ce a pornit la un moment dat ... toate sufletele care și-au dat demisia ... că doare ... fiecare bucată de nimic … că nimeni nu salvează pe nimeni – fiecare își

m-am săturat să scriu aceeași poveste despre mine și el de fiecare dată un el prea dat peste cap de una cu mult mai deșteaptă dinaintea mea fuck it! îmi zic & trag dintr-o țigară rotocoalele

m-am mutat am lăsat în urmă parcul cu tot cu marea pe care o visam în spatele lui sesiunile de terapie intensivă la 3 am cu câte un prieten rănit (acum doar o să mă coste mai mult

am gura strânsă de sete și o mână pe coapsa nesigură buzele uscate și cuvintele oprite pe limbă aici nu se întâmplă nimic decât liniștea probabil altora tăcerile noastre le par ciudate

fericirea mea se plimbă îmbrăcată în rochie din spate mersul ei pare unul hotărât pașii ei pe stradă par mereu hotărâți chiar și atunci când nu știu încotro ar vrea să se pișe pe toți

sunt într-un taxi în drum spre casă trec pe lângă apartamentul unde ne-am tras-o atât de bine unde viața ne-a tras-o atât de bine acum geamurile sunt aburite de respirații străine și lumina

Revin poeticile cotidianului în Club A Dacă în ultimii doi ani nu ați prins nici o întâlnire a poeticilor cotidianului, nici o problemă, venim cu o serie nou-nouță de poetici. Tineri

când intru seara în casă nu mă așteaptă decât bezna din hol [niște cabluri au făcut scurt] și tipsy de care mă împiedic până în ușa bucătăriei de câteva ori trântesc teancul de facturi pe

când plâng de obicei mă simt ca un punct & chiar dacă uneori prind rădăcini în oameni și lor le pasă în general asta nu e mare lucru toți pleacă spre locul lor până la urmă & nu e

am vorbit iar despre trenuri în seara asta te-ai urcat într-unul deloc liniștită te duci acasă la ai tăi să te ia în brațe să te certe că n-ai mai sunat de mult că nu mănânci destul și ai

azi e ziua mea port nume de sfânt & un zâmbet de plastic cele trei telefoane sună obligate din difuzoare ies vorbe seci banale & mă întreb la ce dracu’ își cheltuie cineva cenții

aștept ora când trebuie s-o iau pe sara de la grădiniță un prieten un telefon câte un bărbat indecis un tren de la buzău constanța craiova iași în care nu se fumează ziua în care

aștept asta fac de când eram mică și venea tata acasă mereu c-o ciocolată am învâțat pe de rost cum se face e un întreg ritual țigări multe ros de unghii mușcat de buze frecări de

sara merge în parc se dă pe tobogan dacă e frumos afară face puzzeluri și cântă supergirl de la reamon face pe nebuna cu mine când e vorba de haine sara are personalitate în weekend

camatareasa o blondă genul care si-o trage cu italieni m-a întrebat și când credeți că puteți să veniți dupa ea niciodata i-am spus nu e vorba de bani verigheta îmi da mâncarimi când ma

o poză a mea stă lipită cu scotch în club A se holbează lumea la ea mă gândesc ar trebui să fie important asta ar trebui să însemne ceva dar poza e mică eu sunt mică mama îmi spunea că