etichetă

aștept
ora când trebuie s-o iau pe sara de la grădiniță
un prieten
un telefon
câte un bărbat indecis

mi-au placut tare mult aceste versuri, m-am regasit ca femeie, parca toate impartim aceeasi poveste, aceeasi barbati indecisi, aceleasi povesti. mi-a placut finalul si m-a intristat...am si avzut inimile desenate in fata caselor cum sunt calcate de aceeasi barbati indecisi...mersi pentru stare..imi vine si mie sa ies sa scrijelesc o inima in fata blocului..eu insa nu am o sara cu mine

e un poem trist si cuvintele putine dau imbold imaginatiei mele sa construiasca un scenariu: o iubire, o dezamagire, o bucurie, un divort, si acum din cand in cand o calatorie cu trenul pentru a o intalni pe sara, pentru a o lua acasa si o zi intreaga sa fiti amandoua... ca apoi sa ramai cu desenele, cu povestile, cu amintirea care iti alimenteaza viata pana ziua cand o sa mergi sa o vezi din nou va reveni.

un scenariu mai mult sau mai putin potrivit, dar asta imi transmite mie... un text simplu, fara artificii o altfel de tristete. atat.

pana la urma ce legatura are poezia cu psihanaliza ? poate ma lamuriti si pe mine domnule marcel !

unii sunt mai bolnavi ca altii, simt mai mult, traiesc mai profund viata, isi dau drumul imaginatiei si isi ies din minti mai des ca altii.
scenariul e unul posibil si care merge in ton cu poezia. legatura e una infima initiata de:
\"ziua când o iau pe sara acasă
& desenam copii
scriem povești\"
e deajuns un singur cuvant pentru ca mecanismele mintii sa se puna pe treaba. Fiecare aveam un \'background\' social care ne-a influentat intr-un anume mod, si daca adaugam si personalitatea noastra la ecuatie, avem caractere unice care gandesc in moduri diferite si reactioneaza diferit.
\"psihanaliza\" despre care vorbeati (care pentru mine e doar un exercitiu de imaginatie) este modul meu de a reactiona la aceasta poezie. :)