punct

esti trista gabisa in pohema asta stau si te privesc asa cum stai intinsa pe pat si cum te gandesti si singuratatea si nu gasesc nimik kicios aici nimic fortat si nimik bukowskian desigur

ce sa spun... si mie imi placu punctul asta... si da... citisi bine... sunt putin trista... dar pleaca pana la urma si tristetea la locul ei :)

cat despre bukowski.... nush de ce zici k e chicios ... mie tare imi place si stii k ma si confund uneori cu stilul lui... depinde de stari , de intamplari...

poopik gabisa mult :)

ps - sa inteleg k iti placu de mine azi, huh? ;))

Început frumos, foarte puternic:
când plâng
de obicei
mă simt ca un punct
&
chiar dacă uneori
prind rădăcini în oameni
Mai departe e o diminuare a intensității, trecere în somnolență, poate intenționat.
Citit cu plăcere,
tama

punctul este un fel de nimic pe care il intuim. cand te simti ca un punct poti fi un nimic, insa de asemenea poti un urias, fiindca dimensiunile punctului nu sunt aproximative, sunt absolute. punctul de plecare e extrem de generos, punctul de inchidere nu te mai percepe si invers.

tamara, ce sa zic... da este intentionata diminuarea... tocmai ca vb despre acel banal care unepri aduce cu el o stare de bine:)

leo, pucntul aici este adus in discutie nu ca un fel de nimic ci exact pe dos... ca fiind acel mic element de la acre pornesc toate... in jurul caruia se invart toate...

multam mult de citire :)