Poezie
poem
amintiri de dragoste bolnave
2 min lectură·
Mediu
mâine am un căcat de examen
o să ajung acolo
o să stau singură ca proasta
probabil o să-mi fie și puțin frig
mă gândesc că ai fi venit cu mine
am fi făcut-o și pe asta împreună
ca multe altele
știu că ai fi stat acolo
pe lângă mine
fără să spui nimic
m-ai fi așteptat în mașină
pierzând încă-o jumătate de zi pe curul meu
ca alte dăți
ai fi fumat mult
mai mult decât de obicei
așa faci mereu când te plictisești
și ar fi fost ok oricum
dar ești al dracului de departe
*
poate era mai bine să nu fi plecat
poate ne-am fi urât mai tare
și mai tare
tot mai tare
poate așa amintirile bune ar fi rămas
îngropate sub un morman de rutină
poate ar fi zăcut sub curul nostru
ignorându-le cu nesimțire
poate așa nu am mai fi zâmbit dulce din fotografii
la dracu’
le-am fi rupt cu ură
cu dispreț
poate așa nu mi-aș mai fi adus aminte acum
de dimineți furate timpului
dimineți lunguiețe leneșe sub pături
și
dimineața aia de februarie
cu cel mai strălucitor soare
ghemul ăla de soare
mic
înfofolit
luminându-ne de pe bancheta din spate
poate că acum toate casele prin care
ne-am perindat anii ca într-un tren lung
într-o călătorie ciudat de frumoasă
spre nu se știe unde
toate apartamentele alea cochete
n-ar mai fi niște cutii din care dau amintirile pe-afară
năvală peste mine
fiecare colț
fiecare nimic ne are pe noi
ca pe niște coduri de bare
LOL
toate de ce-urile mele sună
a listă de cumpărături neterminată
*
e 4 dimineața
fac chestionarele astea stupide
și fără să vreau
mi-aduc aminte de noi
doi
de iarnă
germania
autostrada
concertul depeche
toate lucrurile mărunte care
ne-au făcut pe noi mari
073487
0
Partea de inceput e chiar bine regizata, e ca o secventa de film, un monolog care aiurea si socheaza.
Mi/a placut mult.