Mi-a intrat un fluture în casă, pe fereastră a venit în zbor.
Se agită, dă doar din picioare, și-și rotește ochii lui timizi.
Este mare, delicat, și zace, răsturnat pe spate, pe covor.
Vreau
|n memoria lui Edgar Allan POE
O FI “CORBUL”...
Cine mi-a bătut în geam?! Ce să fie, cin’ să bată?!
Nu e nimenea la poartă. O fi pasăre sau ram?!
Ram o fi, dar chiar să-mi bată, nebunește,
LE PETIT POT AVEC DOUCEUR
J\'ai dans un petit pot
Une griotte, un cerise, un abricot,
Un charançon
Et
Un grillon –
Je lui ferme le cuvercle
Et vienne un papillon
Qui fait sur mon visage
LE LAPIN LE TRAPAGEUR
Le lapin est trapageur
Mais aussi un travailleur
Avec ses plus grands oreilles
Je dit qu\'il est une abeile.
Ses amies, troi senterelles,
Croyaient qu\'elles sont
Trebuie sa separam materia de spirit
As putea sa-mi tin spiritul intr-o cutie.
Trebuie sa simti ploaia asa cum o simte pamintul.
Fericirea tine de spirt.
Sigur este o stare de spirit.
Atunci eu
Sexul meu, despre care se tot vorbește,
Cam pe la toate posturile de televiziune,
Are culoarea unui pește,
Care stă toată ziua pe spate și se preface că înnoată!
Dacă nici asta nu vă
DESPRE PEPENE
Pepene, da’ burtos mai ești,
Ca o lună gravidă…
Sau tu ești luna de pe cer,
Fată mare cu gust de aguridă.
Topește-te, pepene galben,
Ca tîmpla unui gînditor,
Ce aruncă
Cutia ermetică
Cutia ermetică
Conține în ermetismul ei grațios
Frumosul chip al naturii
Ce s-a frînt către cer
Și armonia vieții ar trebui să înceapă
În ermetismul ei
Caligrafiat pe retina
Păcatul originar
Luați-mi de pe umeri păcatul originar
Și dați-mi mărul înapoi
Așa cum este el, un fruct zemos
Și nu vă mai înfigeți gurile lacome în mărul meu
Sînt femeie, din mine crește
Firul de iarbă
În fiecare dimineață învăț să respir
În altă realitate.
Lucrurile de care mă tot împiedic
Fac și ele parte din viața mea.
Asta ar putea fi toată filosofia vieții mele
De ce nu e și iarba mai albastră,
Cu-atîta cer întins de-asupra ei?!
Dar, oare, ce culoare are cerul,
Cel împînzit de-atîția dumnezei?
Și de ce-n crucea cerului albastru
Se răstignesc și
Ce ar putea să mă tulbure?
Zăpada
Plopii cu umbrele lor tremurătoare
Picăturile de ploaie -
Ce altceva?!
Deschid fereastra și zăpada
Se așterne peste pleoapele mele
ca un fluture cu aripi de
Începe ploaia roditoare
Noi femeile sîntem un vis ancestral
Cade cerul în genunchi din înaltul plopilor
Siluete
Nuferi de zăpadă
O cîmpie de mărar dulce
Bărbații din viața noastră
Hărțuiesc
poate că fluturii
nu-i fac umbră pămîntului degeaba
Carina desenează o păpădie
și Universul se răstignește la umbra ei
vina fluturelui este
fragilitatea
păpădiei
Copleșită de materie
Uneori mă copleșește materia:
Oceanele de cearceafuri care trebuiesc apretate,
Aspiratorul de praf ce lîncezește printre florile covorului,
Muntele de farfurii din
Prozaic
Să nu răcești! Ce prozaic sună…
Mult mai poetic este să strănuți.
Atunci norii se ridic` în picioare
Și lovesc cu copitele în munți.
Desprer soare… ca despre ninsoare…
Te
Trandafirii roz din carnea mea,
Petale căzute pe covor ca niște perle.
Mă topesc de fericire cînd le culeg
Și o coroană cu diamante îmi fac din ele.
Ce frumos ar trebui să ningă,
Ce frumos ar
DESPRE PEPENE
Pepene, da’ burtos mai ești,
Ca o lună gravidă…
Sau tu ești luna de pe cer,
Fată mare cu gust de aguridă.
Topește-te, pepene galben,
Ca timpla unui ginditor,
Ce aruncă
Pun un buchet de mărar proaspat cules din gradină,
Adaug apă și privesc pe fereatră -
Caisul s-a tulburat, e galben, este pămîntiu
Și eu te iubesc chiar și fară să știu.
Cerul întreg se
Zborul începe de dincolo de amiază
La picioarele catedralei sînt ca o umbră
Ca umbra fluturelui ce și-a ars aripile
Si i-a ramas numai zborul unui fulg de zăpadă
Și mai aștept să se Înalțe
Despre anotimpuri, primăvară, vară
Numai zăpada mai știe cînd se topește
Și îmi curge în suflet și strălucește
Ca o lacrimă cristalină susurînd din vioară
Și eu ascult noaptea cum se
IMPRESII DE CRACIUN
Fa ca vintul, risipeste norii,
Rasuceste-te in jurul lunii –
Imparte timpul in anotimpuri
Si da-l sa-l inghita lunatecii, paunii…
Si apoi fa-te vint, libelula
CL