i-am luat autograf lui Traian Băsescu
fix înainte să mă ducă
la spital în 2008
unde mi-au spus
că nu i-am luat autograf lui Traian Băsescu
și că o să rămân un pic la ei
până voi fi și eu de acord cu
tu vii cu obrajii rosii, moi asemenea
cornuleţelor cu marmeladă făcute de bunică-mea,
cu fruntea tare, ridată, ruptă
parcă de pe suprafaţa caietelor de dictando
în fuste prelungi de
venise seara de la muncă
a intrat direct în baie şi-a
început să mă spele pe spate.
"ce cauţi aşa devreme acasă ?"
nu mi-a răspuns.
s-a dus la calculator,
a intrat pe messenger
a deschis
Vara, când vin de afară cu picioarele
pline de nisip și mă bag direct în pat fără
să mă șterg
și în urma terasele goale freamătă,
fețele de masă fac cunoștință cu tacâmurile noi
și coatele tipei
I
ea mângâie din mers
zidurile inegale de pe bulevard
iar tăcerea ei devine o bulă de săpun
în care orașul levitează
pierzându-se în văzduh
pe care eu dintr-un univers paralel
încerc să-l
să bem georgiana
să bem străbătând
bulevardele goale
care seamănă cu niște croissante
pe care cineva a uitat să le umple,
în timp ce pescărușii se pregătesc
să se înfigă în dimineață
ca niște
I
ea s-a oprit din zborul său circular
şi mi-a spus: am să forţez
inima asta aşa cum forţezi o yală
am s-o forţez şi-am să te uit
ea a spus lucrurile astea,
a rostit
cuvinte mânjite de
eu știu că nu te droghezi
e vineri dimineața
nu te duci să muncești azi, dormi cu o oră mai mult
decupezi postere cu mine de-a lungul pereților
îmi faci o rampă de lansare între brațele tale
îți
Portretul
se așezase de câteva zile pe cugetul lui Ivan Ivanovici
o pâclă apăsătoare care-l ținea pe loc
din toate treburile gospodăriei.
stătea cât era ziua de lungă în fotoliu
holbându-se la
Beau Red Bull pentru că am obosit.
E o muzică nasoală și mă dor picioarele.
Beau pe un covor de molii, mestec gumă,
fac baloane în care-mi ascund câte un nasture al cămășii
iar ele-mi rod
.băi boule, mi-a zis el,
odată cu remixul ieftin al lui 2PAC pe fond house
ar trebui să înțelegi că trebuie să te scrii pe tine
filmul în cinema
se vede mai bine cu lumina stinsă
ai putea să-ți
e când
stai la un bloc de 4 etaje cu faţa
spre ghenele cartierului
şi nu ştii că 4 din cele mai bune blonde
al zonei stau fix deasupra ta,
şi tony pechinezul vecinei de palier
se pişă pe toate
Ținând în mână un plici pe a cărui suprafață zac, stâlcite, patru muște moarte, după ce i-a explicat până i s-a uscat gura nepotului de patru ani venit în vizită că muștele au viață, dar nu și
de fiecare dată
când un stol de păsări trece
totul se tulbură.
iar uneori
Dumnezeu
prinde pasărea din mijloc
o trage
încordând o dată cu ea
tot stolul
și aruncă în noi
cu câte
nucleară
e trei
și se apropie
dimineața.
sunt la jumătea sticlei de Kraken,
mănânc alune în coajă,
ascult muzică tare
lovesc zgomotos cu degetele în masă
și expir fumul gros de țigară direct
un lucru pe care ochii tăi sclipitori nu-l știu.
resturile menajere ale orașului se varsă
fix în partea centrală a plajei
și fix când tu stai și-adori șiruri nesfârșite de apusuri
valurile sparg
Dintre surâsul palmelor tale
nu rămâne decât sărutul –
fericirea... cea cu care zâmbești
franțuzește
și abajurul veiozei de la capul tău
pe care luna o împrumută pe timpurile de
În barul de homosexuali
un culturist se urcase la bara de strip.
Stroboscoapele îi tăiau blugii în stil punkist,
aerul intra în erecție și ejacula
cu portjartiere și bikini.
El dezbrăca apusul
plouă pe sirenei
și pământul se înmoaie
blocurile încep să intre în asfalt
etaj cu etaj verandele caselor
trunchiul alb vopsit al copacilor.
eu stau la balcon, beau bere și râgâi
și mama mă
Recul
în capătul străzilor înfundate
ale cartierului te-am căutat
scuturând seara stelele
ca pe cireși
ridicând capacul fiecărei ghene
cercetând atent cu lupa
fiecare diedru de ceață
și
(greuceanu reloaded)
mă rog,
gagica mea s-a dat
de 3 ori peste cap
şi s-a prefăcut în muscă
să se ascundă
în crăpăturile pereţilor din apartamentul meu
să vadă cu cine-mi petrec eu
o să ţi se pară ciudat
când îţi va crăpa pielea de frig
şi creierul tău impermeabil, liţat ca o siguranţă,
învelit în celofan
o să reacţioneze la dimineţile din care nu întelegi
nimic
ca la
În zorii zilei de 14 decembrie, sosi la redacția revistei Avangarda un bărbat ușor încovoiat, purtând o geacă veche softshell kaki, descheiată. În mâini ținea o mapă translucidă și un plic galben A4,