Claudiu Tosa

Un text deosebit, care m-a făcut să respir adânc și să tresar. Imaginea rochiei cu buline traversează textul de la început până la sfârșit asemenea unui fantome care se prăbușește fix în poala sfinților de la final. E ceva vizionar, intim și totuși ușor banal dar în același timp înălțător în atmosfera poemului. Cu permisiunea ta il recomand ca și mai muți oameni să se bucure de el.

Ar trebui pus un aviz la textul cu fasolea, să nu fie citit sub anumite vârste ca altfel te poți trezi cu plodul încărcând în nas boabe de fasole asemenea gloanțelor în încărcător.

Doamna, citindu-vă, am simțit ca de obicei parnasul curganu-mi prin vine.

O frumusețe melancolică a cărei senzorialitate rămâne și după lectura. Drumul de la recunoștință la intimitate și apoi trecerea la imagini cosmice, fără a pierde nimic din emoția vie a începutului, dă forță textului. Am simțit o singurătate lucidă cumva, vulnerabilă dar asumată, sensibilă și deopotrivă matură.

Foarte frumos. Ușor naiv pe alocuri, dar autentic și frust. Finalul e adorabil. Îl recomand, merită.

Am sentimentul că am asistat simultan la un consult de nefrologie, la o masă de sărbătoare cu rărunchi la tavă și la un colocviu de poetică viscerală. Rar mi-a fost dat să văd un organ intern ridicat cu atâta patos la rangul de vedetă semantică, de manechin anatomic și de principe al măruntaielor cu destin cultural. Dar recunosc, m-a cucerit mai ales felul în care rinichiul, acest discret funcționar al trupului omenesc, iese de sub halatul medicinei și defilează pe podiumul limbii române, când renal, când rărunchi, când delicatesă, când centru metafizic al oftatului din toți rărunchii. E un text care îți dovedește că între dicționar, cratiță și altarul literaturii nu e decât un pas, dacă ai condei destul de sprinten și apetit pentru divagație. Mă întreb, cu emoție și respect, dacă nu cumva asist la întemeierea unei noi discipline: nefro-estetica comparată. Iar dacă da, mă declar primul ei cititor devotat. În orice caz, după această incursiune exhaustivă, rinichiul nu mai e pentru mine un simplu organ, ci un personaj. Unul cu biografie, cu destin livresc și, iată, cu sos de muștar.

Închei prin a recunoaște cu plăcere că a fost o lectură savuroasă. Recunosc însă că mă simt și ușor jenat. Jenat pentru că am neglijat atâta vreme, în lecturile mele, noblețea rărunchiului... Așadar, în virtutea combinației letale dintre admirație și jenă recomand acest text din... tot rărunchiul (aș fi spus din toată inima dar, după această lectură nu prea o mai simt)

Salut, Daniela.

Răspunsul tău nu clarifică aproape nimic din ce am întrebat. În schimb, conține atacuri personale, generalizări ieftine și o tentativă transparentă de a muta discuția de la fapte la moralizarea interlocutorului.

Întrebarea mea a fost simplă și legitimă: dacă există sau nu o implicare a ta în direcționarea membrilor acestei comunități către Lotus. Faptul că ai ales să răspunzi cu etichete, insinuări și superioritate teatrală spune suficient.

Ai confirmat că Lotus este site-ul tău. Este, desigur, dreptul tău. La fel cum este și dreptul nostru să privim cu maximă rezervă apariția ta aici exact într-un context sensibil, în care, simultan, au apărut și conturi suspecte care promovează prin comentarii site-ul tău, alături de Sorin Tunaru, care ne insultă și îl promovează la rândul său în intervențiile sale.

Nu am pretins că dețin „adevărul universal”. Am cerut o clarificare. Diferența dintre cele două pare să îți scape convenabil.

Cât despre lecțiile despre poezie, artă, aripi fragile și alte formule decorative, ele nu țin loc nici de transparență, nici de bună-credință. Iar victimizarea, ambalată în idealism, nu schimbă fondul problemei.

Acestea fiind spuse, te invit să rămânem fiecare cu propria noțiune, fie ea și subiectivă, de adevăr, și să ne vedem de drumurile noastre, care, din acest moment, nu se mai întâlnesc pe poezie.ro, ci se despart chiar aici, începând exact din acest moment.

Cu bine,
Claudiu

Salut, Daniela.

Observăm că ai reînceput să comentezi exact odată cu lansarea noii interfețe a site-ului, ceea ce ne bucură. În același context, însă, au avut loc și alte mișcări în fundal, motiv pentru care îți adresez o întrebare directă:

Care este, în mod real, nivelul tău de afiliere cu site-ul Lotus și în ce măsură ai fost și încă ești implicată în atragerea membrilor de aici pentru a-i determina să părăsească această comunitate și să devină activi acolo?

Aștept un răspuns clar, sincer și direct din partea ta.

Mulțumesc

@Tiberiu, nu sunt vrednic de un asemenea cadou, dar îți mulțumesc pentru ofertă.

@Maria, mulțumesc pentru lectură. E pentru cineva foarte special care s-ar identifica 100% cu personajul. Recunosc că am fost tentat inițial să scriu materie cenușie dar aș fi devoalat totul și era păcat :)

Parcă are ceva sorescian textul ăsta. Mi-a plăcut.

Am rugămintea sa nu mai postați același text de mai multe ori. În caz contrar va fi considerat abuz și vi se va restricționa dreptul de a posta pe site. Și ar fi păcat. O singură dată este de ajuns. Dacă vedeți că după publicare textul nu este încă aprobat, asta este pentru că fiecare postare trebuie verificată de editori înainte de a fi lasată public. Vă mulțumim.

Din păcate trebuie să vă banez pentru ca nu vă opriți se pare.

Stimată doamnă, am rugămintea să încetați să mai trimiteți același text de nenumărate ori. Pentru ca situația persistă de aseară a trebuit să vă reduc nivelul. Vă mulțumesc anticipat pentru înțelegere.

Sie haben diesen Text bereits zweimal auf der rumänischen Version unserer Website gepostet. Dies wäre also das dritte Mal. Da es sich um denselben Text handelt, kann ich nur einen Beitrag freigeben, was ich bereits getan habe. Zusätzlich habe ich den Beitrag empfohlen, damit er für möglichst viele Leser sichtbar ist. Daher möchte ich Sie bitten, ihn nicht noch einmal zu posten. Vielen Dank

Sa știi ca nici de pe contul asta nu o sa meargă.

Mâine-i Rosenmontag și textul ăsta pare a fi exact începutul unui Schnapsgürtel.

Eu abia aștept lunile care urmează. Ceva îmi spune că anumite lucruri se vor schimba - în bine, desigur. Recunosc, am și eu un mic proiect pe care sper să-l fac să vadă lumina zilei la radio. Cât despre mesajul ăla anonim... o opțiune ar fi să se înregistreze, să trimită la NASA, iar un astronaut, cu prima ocazie când o taie prin spațiu, să lase CDul să plutească. Și poate, cine știe, cineva o să descopere talentul ăla nemaivăzut și nemaiauzit, într-o lume la fel de nevăzută și nemaiauzită pentru că pe aici... poate pur și simplu nu-l merităm.

Doamnă Petrov, s-ar putea spune cu ușurință că v-ați ales greșit cuvintele. Însă insistați, lucru care spulberă această presupunere.

E un text care se bazează exclusiv pe truisme. Putea fi de două ori mai lung și efectul ar fi fost identic.