Poezie

POEM DESPRE

1 min lectură·26 februarie 2026

Mediu

bărbați

care s-au prăbușit înainte de-a ajunge la mine

am auzit acel zgomot pe care-l scoate o inimă

când se lovește de pereți și vine înapoi

turtită

unii poate-au murit de moarte bună

că și moartea este bună când vrea ea

alții poate s-au chinuit ori s-au dus la doctor

s-or afla și-acum pe lista de așteptare pentru implant

despre ei nu mi-a zis nimeni dacă

și-au mai bombat vreodată pieptul

bărbați care s-au prăbușit înainte de-a ajunge la mine

e posibil să fi avut parte de o moarte bruscă

așa cum moare un copac lovit de trăsnet

în flăcări

poate nici n-au murit

li s-a făcut doar rău și s-au oprit

să-și tragă sufletul de pe drumuri

acum trăiesc bine mersi

iar eu îi visez în fiecare noapte într-o ambuscadă

de somn cu neuroleptice

îmi cade întuneric pe degete/ pic pic

îl deversez pe taste

crezând că sunt morți și că trebuie pomeniți

și ei sunt vii

au neveste copii

au funcții

alții

poate sunt simpli gunoieri

altfel cine-ar curăța străzile pe unde rătăcesc eu?

01157

enea gela. “POEM DESPRE.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/enea-gela/poezie/14200696/poem-despre

Comentarii (1)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

cu mesaj evident...

Mi-a plăcut
*îmi cade întuneric pe degete/ pic pic*