ești fericită, liuba
chiar și-o trapă dacă te-ajută să ieși prin tavan rămâne martoră a curajului de-a evada din închisorile inocenței spune liuba pe zoom monitorul se cuplează la fața ei gravă proiectând o imagine
POEM DESPRE
bărbați care s-au prăbușit înainte de-a ajunge la mine am auzit acel zgomot pe care-l scoate o inimă când se lovește de pereți și vine înapoi turtită unii poate-au murit de moarte
azi
a nins mai mult decât ieri și mai puțin decât în copilărie iernile vin de sus de foarte sus acolo apa se face zăpadă cum se face vinul cântec de pahar mi-am pregătit ghetele și
ceva despre transfigurare și aplauze
acele momente când mă caut într-o umbră lumina reflectoarelor cade oblic sufocându-mi fața nu-mi amintesc rolul nici măcar o replică ultimul spectator se ridică să plece convins că are
să vorbim
despre zile când liniștea era atât de joasă încât o atingeam cu pielea ne înfășuram în ea ca într-o haină impermeabilă și ne permiteam luxul de a visa că orașul are toate străzile drepte
atât mi-a mai rămas de la tine tată
fotografia cu bocancii în care-ai făcut cotul Donului/ rezistând să nu-i mănânci/ de foame când te-ai întors acasă ai desprins cu zgomot din grinda putredă a memoriei secera și ciocanul le-ai
se făcea că eram poet genial
pe o listă de așteptare cititorii iscăleau caligrafic numele și prenumele să prindă loc la Cărturești când lansam cartea îi pusesem titlul S.S.Titanic inspirându-mă după numele bărcilor
între prima și ultima dragoste
au mai fost câteva întâmplări bilețele scrise de mână în școala generală fiecare literă semănând cu un pește viu zvârlit în uleiul încins perpelirea între luptă și abandon m-a ținut până
aici
pereții au urechi și un ochi de sticlă prins în tavan mai bine să fi rămas în copilărie să ne-așezăm cartea de povești pe noptieră și pernele una lângă alta copilăria vine cu pieptul gol
panegiric minciunii
mințim în limba română în limba lui shakespeare într-a lui goethe mințim în rețetele compensate pe on line pe neve cochetăm cu stropii zglobii ai zăpezii diluate-n apă murdară
mary anne
de când ai apărut tu inima mea se tot micșorează mai încape în ea doar o viespe se micșorează puterea de judecată a minții a ajuns cât o cameră mortuară drumul de la care n-ar fi
2026, ei și?!
în vitrina sh-lui amaradia un manechin de plastic cu o coroniță pe cap miss universe blocat la geam de câte ori trec pe-acolo mă opresc chipul meu reflectat în fața manechinului pare o dublură
timpul căutărilor
ar fi trebuit să ne oprim în fața ușii toaletelor prevăzute cu senzori de fum/ și la câțiva ani distanță de băiatul cu șapcă burberry care-și ținea pastilele de extazy ascunse în carcasa
dac-ai ales să fii scriitoare
deși familia te dorea o williams călare pe grand slamuri sau cel puțin antreprenoare în cartierul Craiovița Nouă unde încă se circulă cu autobuzul plin să fii scriitoare când librăriile
monroe
lumea nu s-a schimbat prea mult femeile sunt tot mioape prin câmpia irlandeză aceleași turme se alungă până-n inima conspirației/ sălbăticiuni la fiecare pas jazzul a rămas precum îl știai în
azi-noapte am fost convinsă că te întorci
se făcuse cald în cameră prin filtrul luminii difuze rulau pe zid proiecții alb negru/ semănau cu tine la 3 ani când mi-ai spus că moș crăciun coboară din televizor nu vine pe coș că s-ar
la 14 ani
dragostea seamănă cu o medalie de aur pe care o porți pe sub cămașă ca să n-o vadă ai tăi ori să nu ți-o fure borfașii simți că te arde însă o dai jos abia când iese fum și se înnegrește
dac-aș fi mamă de băiat
i-aș alege numele iuri/ și ca animal de companie un urs carpatin/ unul mândru să evite containerele de gunoi și în niciun caz să nu sfâșie mâna ce ține cu strășnicie o pâine l-aș învăța că
locuiesc într-un zgârie-nori
de pe balcon lumea pare un bulgăr cenușiu din care pleacă furnici în toate direcțiile cărându-și epuizantul lor bagaj emoțional azi a plouat puțin am îndepărtat câțiva stropi de pe geam
am plâns un schelet
după ce i-am numărat oasele lipsă/ rememorând întâmplări consumate în baia internatului mixt pe timpul pauzelor prelungite de o sonerie defectă ulterior s-au pus interfon și barieră de
viața este un plagiat dovedit
ar spune any care nu-și amintește dacă ea a ales centura de nord a craiovei sau invers când cazi sub roți împușcat în aripa domestică să tragi adânc aer în piept în asta constă filozofia
a treia mână
nu a fost niciodată fotografiată nu a purtat niciodată inele a crescut brusc nevăzută atunci când ai strigat „să mă ajute careva” mâna aceasta le-a spălat pe celelalte două de murdăria de
a băut
bunica pentru acele femei care-au confundat libertatea cu dreptunghiul hașurat al ogrăzii nu citiseră teorii despre libidoul scăzut pentru că pur și simplu nu știau să citească a băut
dacă
te-aș reîntâlni pe stradă într-o clipă de impas al conștiinței /mi-aș zice s-a dus și tinerețea lui a zburat peste capetele multor femei ca o pasăre de pradă înfometată te-aș privi cum
