viața este un plagiat dovedit

Un poem crud și lucid, cu o tensiune biografică ce se topește în poezie vie.
Personajul Any devine o rană colectivă, simbol al pierderii inocenței și al degradării tăcute.
Tonul confesiv se amestecă cu o observație socială nemiloasă, fără artificii inutile.
Finalul, tandru și devastator, restituie pentru o clipă demnitatea celor uitați.

Tocmai am fost pe centura de nord a Craiovei și any nu mai era acolo, fetele mi-au spus că a plecat cu un puști, chiar s-au întrebat cum naiba conduce puștiul jeepul acela alb și năzdrăvan, dar niciuna nu o judeca, toate aveau ochii umezi când mi-au relatat întâmplarea desprinsă parcă din „Pretty woman”, un „Pretty woman” oltenesc, nu, nu e o păcăleală, e doar o dorință, asta a încolțit în inima rămasă mică, prea mică, rămasă la 14 ani, doar o „Pretty woman” poate readuce viața în viețuirea copilei any de după 14 ani. Iubirile neconsumate din liceu au o forță teribilă când se reaprind la maturitate, chiar dacă încalcă norme, conveniențe, principii. Viața din liceu și viața de după sunt din două lumi complet diferite. Reușită încercarea de conectare a celor două lumi, frumos poemul.

Editorului, pentru Recomandare, cititorilor care au lăsat note de lectură, dar și celor care doar au citit. Știu cum e să-ți placă un poem, dar să nu scrii despre, din diferite motive. E un text în felul cum scriu eu în general, dur, în linie masculină. Frântura de seninătate din final e pentru hrana noastră cea de toate zilele.

Conceptul că “viața e un plagiat dovedit” ar izbi frontal oamenii autentici şi originali, care fac arhetip din autenticitate, genuin şi care detestă falsitatea, artificialitatea şi imitarea pe care şi le însuşeşte plagiatul.