a treia mână

L-am citit de mai multe ori ca sa il pătrund si da, e bun, sugestiv. Poezia ce vorbește, în fond, despre ajutorul invizibil, despre acea parte din noi (sau din altcineva) care susține, vindecă și continuă atunci când restul obosește.
„A treia mână” nu e una reală, ci o metaforă a forței interioare, a rezilienței sau poate a iubirii neștiute care îți „spală” oboseala, îți dă liniște și te ajută să mergi mai departe. Ea apare „nevăzută”, exact în clipa disperării, „atunci când ai strigat «să mă ajute careva»”. Poem despre ,,o mână interioară precum intuiția, subconștientul, credința, forța vitală, sau despre ,, o mână a celuilalt' cu referire la sprijinul tăcut al unei ființe iubite sau care te iubeste, sau chiar ,, o mână a creației, mâna artei care salvează, atunci când viața doare. Iar finalul, cu tabloul și licitația, introduce o ironie subtilă: lumea recunoaște „a treia mână” abia când devine obiect de artă, când se transformă în spectacol. Ceea ce era profund, uman și invizibil devine prețuit doar când e pus „pe simeză”. Poem esență, poem despre tăcerea gestului care salvează și despre cât de rar vedem sau prețuim ceea ce ne ține, în taină, în echilibru. Refuzăm să vedem, vrem să vedem doar când ni se arată de către ceilalți, cât de ușor ne place să fim manipulați, cât de ușor uităm ajutorul primit, cât de greu stim să apreciem ceea ce avem. Felicitări!