Poezie
ceva despre transfigurare și aplauze
1 min lectură·
Mediu
acele momente când mă caut într-o umbră
lumina reflectoarelor cade oblic
sufocându-mi fața
nu-mi amintesc rolul nici măcar o replică
ultimul spectator se ridică să plece convins
că are de-a face cu o idioată
sunt singură
joc perfect / dar
sala e goală
ploile ezitării s-au mutat pe altă scenă
despre care poate voi citi în cronici oficiale
mă uit în sus un turbion de curenți deviază
privirea încărcată de suspans și de praf
o las să cadă pe scaunul de pluș/ e cald încă
n-a trecut mult de când omul s-a enervat părăsind locul
îl înțeleg
acum liniștea sălii mă trage-n jos
pe sub podele curge tandrețea ca un sânge tras în fiole
pentru muribunzii de mâine
o simt prin talpa pantofilor
de ce teatrul îmi este când un ghimpe înfipt în timpan
când un amplificator improvizat să mi-aud bâlbele
și de ce-aș avea nevoie de aplauze
că nu-mi toarnă ele cafeaua în ceașcă
nu-mi udă florile după nopți albe
și gri
și de nicio culoare
00101
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- enea gela
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 167
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 27
- Actualizat
Cum sa citezi
enea gela. “ceva despre transfigurare și aplauze.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/enea-gela/poezie/14200176/ceva-despre-transfigurare-si-aplauzeComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.