2026, ei și?!

în vitrina sh-lui amaradia un manechin de plastic cu o coroniță pe cap miss universe blocat la geam de câte ori trec pe-acolo mă opresc chipul meu reflectat în fața manechinului pare o dublură dintr-un film mut știu că rolurile secundare mi se potrivesc aseară am ciocnit pe fugă 2 pahare de șampanie te grăbeai sărbătorile au întotdeauna și ceva tragic viermele unei amintiri ceasul din perete care se oprește inexplicabil exact când îl privești cântecul preferat și invitația la dans ce nu mai vine niciodată uneori aș rupe orice discuție cu tine cum aș rupe cearșaful să pansez rana cât de dificil ar fi să ne prefacem fericiți la început de 2026 tu și eu pe același banc de zăpadă ca în studenție când scoteam iarna zacusca la fereastră de-atunci nu am mai mâncat zacuscă greața vine din excese și din repetiții canonice unde te vezi peste 10 ani m-ai întrebat eram gata să-ți răspund dar a apărut ea și felul cum te-a privit a făcut să-mi înghit cuvintele cum înghiți o mâncare stricată ca să nu mori de inaniție arta de a pierde e o sculptură în carne vie