unde crește dogoarea și se coace gândul
până devine scrum
îl răscolești cu limba
când e liniștea groasă ca o haină de iarnă
și cenușa stinsă a scârbei
te scobești în cap
după vreo urmă
și nici dacă citind vei simți prin toți porii bucuria lecturii ca atunci când
îți intră un parfum în haine și rămâne acolo zile-n șir/ vrei
să mă vezi să mă cunoști opțiunea de la distanță
chiar dacă nu scriu sau scriu fraze fleșcăite ca o carne bătrână
măcar citesc zeci de texte în fiecare zi
când dau peste unul bun migrează cuvintele din el/ în
în copilărie
am trăit cu frica teribilă de ursoaică
mănâncă-ți supa că te ia ursoaica/ dormi
că vine ursoaica
mergi la grădiniță
(exista și pentru mersul la grădiniță
o
am vrut să m-aplec s-o adun într-un sâmbure să-l pisez/ și
să-l presar cum presăra bunica
semințe de flori
după un timp devenea colorat tot pământul
mirosea atât de frumos
pe-atunci îmi
nu-mi spuneți că de-a mama și tata
ăsta e jocul pervertirii întreb când vă era sufletul
creastă ninsă/ relief necălcat
de pași
să-mi spuneți de-a ce vă jucați atunci
eu primisem de la târg
noaptea asta ploaia s-a mutat într-un alt nor
a ocolit acoperișul nostru
îmi spun rugăciunea
dumnezeu face o gaură-n cer și mă privește de parcă eu aș fi vinovată
frigul stă-nchis în mine
faci alergie la zgomot și la înțepături
obișnuiești să-i miroși hainele ca să-ți dai seama
unde-a fost/ atunci
ura se culcă la picioarele tale ca un câine flămând
și dumnezeu e o pâine
inima mea nu e mai mare decât inima altor femei
te va strânge din toate părțile
nici picioarele mele obișnuite cu drumuri scurte
nu te vor duce departe
sunt tânără în fotografii vezi bine și
și nu m-ai recunoaște baricadată între riduri și fire de păr alb
ai avea îndrăzneala să spui ești neschimbată?
răspunsul meu sunt o scorpie trecută prin viață
te-ar descuraja?
peste 20
că numele meu l-ai asculta cu urechile brusc golite de alte sunete/cum ai asculta
cuvântul mama
spus în două silabe de un copil care s-a-mpiedicat în propriul mers
că ți-ai repeta în gând
este firesc să mori
când liniștea exersează piruete prin tine
atunci vine momentul
fără cremă de zi fără cremă de noapte
și fără să te privești
în vitrina cu antichități/unde
mereu se
fabula sinuciderii/peste care
viața trântește desaga ei de cărat spaimele
umbra copiilor lățindu-se peste ziduri
pâlpâie asemenea unei candele lângă altar
toate ușile sunt închise
de un bărbat ca să schimbi becul ars
dar când e vorba să plângi curat
să plângi fără nicio rușine că te-aud vecinii
atunci da
e nevoie de el
cum e nevoie de țigări ca să fumezi
cum e
& îmi golesc mintea de trecut
cum golesc sertarele de facturi achitate
mai rămân câteva refugii unde memoria
își trăiește exilul
& 1989:
strig Libertate!
mi se deschide o rană-n piept
voi confunda fularul cu șosetele
atunci va trebui să-mi arăți mersul lucrurilor
din nou
să mă-nveți cum să-nchid ușa frigiderului și alte uși
pe care pleacă rând pe rând prietenii
asta am auzit-o de la tine/reclamă stupidă pentru orice despărțire
când celălalt încetează să-ți mai fie narghileaua din care-ai pufăit câtă viață ai vrut
pe-nserate atunci e vederea slabă și
niciun țel de care să fie mândri părinții mei
s-au străduit să-mi predice despre cum să-ntorc obrazul
pentru palma următoare
le spun părinților decadenți că nu asta e lecția supraviețuirii
fiecare obiect păstrează un fragment de umbră
a ta
poze făcute-n concedii când uitai
de prejudecăți
fericirea însemna
o-nghețată la cornet prelinsă pe degete
două țigări
să te prăbușești în tine cum te-ai prăbuși
de la etajul 10 al unui bloc
tocmai când moare imnul în fluierul
polițistului de cartier
ia-ți capul și așază-l pe masă
așază-l și pe masa
dacă delirez căldura urcă prin tălpi
până-n creier/pulverizând
scântei/volatile
găurește pereții să intre ochii vecinilor
/devin brusc moțul de la căciula universului/
tu t’ en vas mon
sunt zile pe care mi le smulg de sub unghii
și zile pe care le sparg între dinți ca pe niște arahide
amare
cadouri de la zeii feng shuiului
nu primesc
îmi sapă brazde-n creier aceeași
cu acest compas invizibil mi-am desenat cercul la 19 ani
cedându-i pe toți ceilalți pradă ipocriziei
dincolo de geamuri sparte nu există provizii de libertate
pentru toți flămânzii/tu
vino mai