enea gela

unde crește dogoarea și se coace gândul până devine scrum îl răscolești cu limba când e liniștea groasă ca o haină de iarnă și cenușa stinsă a scârbei te scobești în cap după vreo urmă

în copilărie am trăit cu frica teribilă de ursoaică mănâncă-ți supa că te ia ursoaica/ dormi că vine ursoaica mergi la grădiniță (exista și pentru mersul la grădiniță o

am vrut să m-aplec s-o adun într-un sâmbure să-l pisez/ și să-l presar cum presăra bunica semințe de flori după un timp devenea colorat tot pământul mirosea atât de frumos pe-atunci îmi

nu-mi spuneți că de-a mama și tata ăsta e jocul pervertirii întreb când vă era sufletul creastă ninsă/ relief necălcat de pași să-mi spuneți de-a ce vă jucați atunci eu primisem de la târg

noaptea asta ploaia s-a mutat într-un alt nor a ocolit acoperișul nostru îmi spun rugăciunea dumnezeu face o gaură-n cer și mă privește de parcă eu aș fi vinovată frigul stă-nchis în mine

timpul trosnește asemenea unor vreascuri/ gata să ardă cafeaua a secat demult în deșertul rotund al ceștii scriu despre tine sertarele memoriei sunt

faci alergie la zgomot și la înțepături obișnuiești să-i miroși hainele ca să-ți dai seama unde-a fost/ atunci ura se culcă la picioarele tale ca un câine flămând și dumnezeu e o pâine

inima mea nu e mai mare decât inima altor femei te va strânge din toate părțile nici picioarele mele obișnuite cu drumuri scurte nu te vor duce departe sunt tânără în fotografii vezi bine și

și nu m-ai recunoaște baricadată între riduri și fire de păr alb ai avea îndrăzneala să spui ești neschimbată? răspunsul meu sunt o scorpie trecută prin viață te-ar descuraja? peste 20

că numele meu l-ai asculta cu urechile brusc golite de alte sunete/cum ai asculta cuvântul mama spus în două silabe de un copil care s-a-mpiedicat în propriul mers că ți-ai repeta în gând

fabula sinuciderii/peste care viața trântește desaga ei de cărat spaimele umbra copiilor lățindu-se peste ziduri pâlpâie asemenea unei candele lângă altar toate ușile sunt închise

de un bărbat ca să schimbi becul ars dar când e vorba să plângi curat să plângi fără nicio rușine că te-aud vecinii atunci da e nevoie de el cum e nevoie de țigări ca să fumezi cum e

& îmi golesc mintea de trecut cum golesc sertarele de facturi achitate mai rămân câteva refugii unde memoria își trăiește exilul & 1989: strig Libertate! mi se deschide o rană-n piept

voi confunda fularul cu șosetele atunci va trebui să-mi arăți mersul lucrurilor din nou să mă-nveți cum să-nchid ușa frigiderului și alte uși pe care pleacă rând pe rând prietenii

asta am auzit-o de la tine/reclamă stupidă pentru orice despărțire când celălalt încetează să-ți mai fie narghileaua din care-ai pufăit câtă viață ai vrut pe-nserate atunci e vederea slabă și

fiecare obiect păstrează un fragment de umbră a ta poze făcute-n concedii când uitai de prejudecăți fericirea însemna o-nghețată la cornet prelinsă pe degete două țigări

dacă delirez căldura urcă prin tălpi până-n creier/pulverizând scântei/volatile găurește pereții să intre ochii vecinilor /devin brusc moțul de la căciula universului/ tu t’ en vas mon

sunt zile pe care mi le smulg de sub unghii și zile pe care le sparg între dinți ca pe niște arahide amare cadouri de la zeii feng shuiului nu primesc îmi sapă brazde-n creier aceeași

cu acest compas invizibil mi-am desenat cercul la 19 ani cedându-i pe toți ceilalți pradă ipocriziei dincolo de geamuri sparte nu există provizii de libertate pentru toți flămânzii/tu vino mai