nu e nevoie

de un bărbat ca să schimbi becul ars dar când e vorba să plângi curat să plângi fără nicio rușine că te-aud vecinii atunci da e nevoie de el cum e nevoie de țigări ca să fumezi cum e nevoie ca țigările alea să nu fie tabac/ieftin încât să tușești până-ți faci gaură-n plămâni nu e nevoie să mori de-adevăratelea ca să știi ce e moartea o poți duce pe picioare ca pe-o boală nimeni n-o să observe cum te chinui să te desprinzi de lucruri că se lipesc de tine ca plasturii pe răni nu rămâne nimic neacoperit pe unde să mai intre privirea unui prieten vorbele de duh ale mamei ciocolata cu alune sau biletul câștigător la loto în schimb dacă vrei să strigi după ajutor și nu-ți vine niciun nume în minte atunci da e timpul să mori nu e nevoie să te bați cu pumnii-n piept că ești mare poetă că ți-a prins dumnezeu nobelul pe breloc dar dacă poți să-i oprești pe traficanții de likeuri în fața vitrinei unde-ți sunt expuse cărțile să-i vezi cum își caută prin buzunare/mărunțișul atunci da te poți bate cu pumnii-n piept până se rupe bluza pe tine și se vede cum îți zvâcnește mușchiul inimii asta se-ntâmplă doar marilor poeți