nu am

niciun țel de care să fie mândri părinții mei s-au străduit să-mi predice despre cum să-ntorc obrazul pentru palma următoare le spun părinților decadenți că nu asta e lecția supraviețuirii în ro eu nu mă rușinez cu identitatea mea pitică așa cum nu se rușinează băiețeii când își dau jos pantalonii spre a se convinge că și celălalt o are la fel sunt o rezistă apostolatul furiei mele e pironul care ține pancarta trăiască țara în care m-am născut prea târziu pentru vizigoți pentru huni și tătari hoardele astea m-ar fi asimilat ce piele semeadă ce ochi oblici aș fi avut pentru fiecare cucerire-n parte aș fi scos sabia din teacă dar așa stau pe gheba morților și strig trăiască neamul cu sângele lui amestecat cu poezia lui lungă și creață asemenea unei fuste de pirandă pe sub care nu picioarele put ci sexul trăiască bărbații în stare să-și taie jugulara pentru puicuțe și femeile în a căror carne gâlgâie frenetic siliconul cheia franceză trăiască și ea că m-ajută să schimb roata înainte de a-și lipi cineva nasul de parbriz și de a scrie cu degetele sale boante spală-mă iar eu chiar s-o spăl