forever

fiecare obiect păstrează un fragment de umbră a ta poze făcute-n concedii când uitai de prejudecăți fericirea însemna o-nghețată la cornet prelinsă pe degete două țigări electronice: micile noastre furnale din care scoteam șerpi inofensivi de fum programat prosteala că ești încarnarea lui piaf graseind non je ne regrette rien nu știu cu ce să te ademenesc să mai întârzii să pierzi trenul acela despre care se spune că e ultimul adoptă-ne trecutul cum o cățea adoptă puiul de pisică flămând urcă munții pe care n-am apucat să-i urcăm împreună mințind că am rău de înălțime și că urcușul e posibil în solitudine și post prelungit privește valea amaradiei unde ne-am pus cândva trompete-ascuțite pe gură dând cu tifla mirosului fraged al ierbii cheile hazardului nu toate îți vor fi de folos nu toate se vor potrivi la uși te simt că le vrei în timp ce mi se lărgește golul din stomac fluturii migrează în insectare de sticlă