dacă

voi confunda fularul cu șosetele atunci va trebui să-mi arăți mersul lucrurilor din nou să mă-nveți cum să-nchid ușa frigiderului și alte uși pe care pleacă rând pe rând prietenii mei poate-o să-ți cer să mă duci acasă deci să nu te mire inocența asta căzută peste mintea mea asemenea unei plase peste o colonie de fluturi acasă înseamnă haina curajului de-a trăi mai departe am să-ți uit numele/desigur poate voi refuza să răspund chiar la numele meu fii convinsă că sunetele asemenea unor bile de plumb mă vor pătrunde–n ploaie până voi deveni o băltoacă de lichid amniotic poate voi plânge fără să mă doară nimic așa plâng oamenii la o anumită vârstă și dacă se uită și dacă nu se uită în oglindă în caz că-ți amintești cum inventam povești cu happy end s-adormi mai repede te rog să inventezi și tu măcar una finalul nici nu contează oricum voi adormi toți dracii își vor lepăda pielea neagră pentru a figura în clasoarele sfinților blonzi să nu te impresioneze întunericul lăsat în urmă ci programul de liniște pe care-l impun spaima și golul/despoții casei nu e nevoie să te-apleci la urechea mea pentru a-mi șopti cât de mult mă iubești între noi timpul va prinde o crustă de gheață