rămânem prieteni și-atât

asta am auzit-o de la tine/reclamă stupidă pentru orice despărțire când celălalt încetează să-ți mai fie narghileaua din care-ai pufăit câtă viață ai vrut pe-nserate atunci e vederea slabă și oamenii încep să devină necuviincioși ”rămânem prieteni și-atât?!” să-nțeleg că degeaba m-am tuns băiețește degeaba am învățat să-njur de plm și degeaba ți-am fost câine de pază pe ploaie pe vânt pe furtuni ce mă lăsau în întuneric bâjbâind printre lucruri azvârlindu-le pe geam din nevoia de a nu-mi amaneta libertatea pentru o coroană cu boboci de hârtie pe care desigur ai fi scris ”regrete eterne” uite formula chimică a crimei perfecte: rămânem prieteni și-atât unde să pun ce-am economisit din sarea care-ar fi dat gust rețetelor de hai fă-o cum vrei din orice unghi din orice poziție numai în genunchi nu pentru că am genunchii moi s-ar cunoaște a doua zi nu e capătul lumii/in the last resort lumea nu are capăt dacă te-nvârți în cerc podul suspendat împletit din crini mirosul greu plămânii subțiri narcoza toate astea devin prietenie vindecă pe intervale mici îți cocoloșesc inima