mărturisește

faci alergie la zgomot și la înțepături obișnuiești să-i miroși hainele ca să-ți dai seama unde-a fost/ atunci ura se culcă la picioarele tale ca un câine flămând și dumnezeu e o pâine amară ai fi în stare să-ți smulgi singură unghiile și limba cu toate că eroismul în exces devine nociv ce-ai prefera să se construiască-n oraș un stabiliment sau o mănăstire de maici (trebuie spus că oricum vei răspunde vor urma acte suicidale) ai plâns vreodată numai de mila ta închizându-te pe dinăuntru cum se-nchide viermele în gogoașă doar ca să ghicești ce conținea biletul pe care oceanul l-a dus demult în larg ți-ai bătut inamicii pe umăr ți-ai pălmuit prietenii? când treci pe lângă ruine îți spui că era mai bine cu vechiul regim sau bați din palme ca piesa să fie reluată/ ultimul act ultima scenă crezi că se slăbesc verigile istoriei și înflorește comerțul cu arme după ce bastonul mareșalului lovește în pietre Poc! Poc! Poc! ai schimba ceva în destinul tău dacă-ntr-o zi ar veni la țărm peștișorul de aur sau i-ai înfige cârligul în cap știind că de-acolo se-mpute dacă te-ai mai naște o dată ai fi în stare să râzi în hohote și să nu-ți disprețuiești tatăl/ care așteptându-se să fii băiat a spus tuturor că i s-a născut o pizdă dacă l-ai reîntâlni pe singurul bărbat pe care l-ai iubit ai avea îndrăzneala să te agăți de haina lui chit că ar mătura cu tine asfaltul crezi că moartea se poartă la fel cu toți oamenii numai cu poeții diferit?