***
nici măcar mama în câte-un vis răzleț aducându-mi păpușa uzată
de la verișoarele mele bogate hai spal-o coase-i rochii
fă-o fetița ta
să-mi spună cum făcea de crăciun când bătrânul ăla
îmi pun mâinile peste ochi și lumea devine frumoasă
ca o femeie după un machiaj profesionist
mă prefac utilă celor din jur/poate chiar sunt
cum știu eu să dozez câte lingurițe de cafea și cât
în bucătăria noastră de vară
eram copil și soarele
mă lăsa atunci să-l mut din priviri
pe coala mea de desen
până se umplea platoul cu cartofi prăjiți
și începea să se clatine masa
îmi spunea danko
la cafea/dimineața
privește lumea ca pe un munte/pe care
trebuie să-l urci
pas cu pas
din tufișuri
te vor pândi mulți ochi
unii/colorați
(de la mutațiile
pe-atunci mă iubeau soldățeii de plumb
și balerine din porțelan gofrat
mai ales că de mâinile mele
cu unghii/tăiate din carne
depindea cât praf li se-așază pe ochi
ori pe bust
mă iubeau
țintim mai întâi pieptul celor apropiați
de teama ratării
cad deseori/mă prăbușesc
îți zic să nu te miri/suntem
în anotimpul rece
apa nu se evaporă/cum fac unii oameni
tocmai când aștepți de
lume puțină/grăbită
pe străzi din ce în ce mai largi
e greu să mergem într-o direcție nouă
toate lucrurile au început demult
acum
nicio revoluție
nicio vărsare de sânge
până la iluminarea
unu pentru toți și toți pentru unu
avem propria galaxie unde împărțim/frățește
cifre și bomboane fondante
când se mai supără cineva și pleacă
i se ocupă locul
noi trăim într-un număr
ai început să mi te-arăți tot mai des
nu m-așteptam că poți intra prin efracție
doar ca să faci ulcerații pe hârtie
îmi cânți hip-hop în orice context
dar spirtul e pe bani/frățioare
de la
I. distanțe
fără niciun semn prealabil / în afară de
o foame banală
pe toate clădirile din lume au apărut buline roșii
de exemplu la noi
casa poporului avea multe buline roșii
de câte ori se
închisoarea ta se numește azil
te-au tuns soldățește ca pe-un răcan
tu
nu ești răcan
te-au legat de mâini
mâinile tale vinovate de nesupunere
nu știi unde ești
nici de
am trecut prin fața gardului din fier forjat
al internatului
am inventariat ferestrele/puncte cardinale
într-o continuă rătăcire a minții
patru ani mi-am făcut curaj să te opresc într-o
cum dă căldura
cresc buchete de vegetații stridente/albastru-indigo
verde-brotac
roșu a-
prins de la roata asmuțită pe criblura șoselei
iată subterfugiul ispitei/mustul
siliconului ce
pe strada noastră sunt case-vagon
lungi tuburi de dren/prin care nu mai trec
nici pace/nici
dragoste
***
prinse-n ziduri/tăblițe cu-același număr
strada noastră
are propria
în fiecare dimineață
îmi fac geamantanul/ca pentru-o aterizare
pe charles de gaulle
privirea
fixată în tavan
desenează ghișee/sosiri și plecări
***
cineva
s-a trezit devreme și
există lecții ce nu pot fi predate
arta prostituției la pinguinii-femelă/.../
suicidul printre șerpi
și dragostea la prima vedere
***
toți am ucis măcar o inimă/asta
nu ne-a făcut
nu mi-a fost frică nici când trenul a decapitat fetița
nici când tatălui
i-a albit părul instantaneu
se albiseră
și iarba din jur
și soarele
agățat ca un breloc de geamantane
mi-a
mă despart de trecut/rubașca
îi păstrează încă mirosul/cum victima
păstrează pe chip ultima expresie a asasinului
am nevoie de calma indiferență a istoriei/să ignor
liniștea azilanților pe
mă trezesc adesea cu dorința expresă
de a-i spune cuiva că-l iubesc
în jurul meu/toți și toate
au trecut prin experiența catharhică
a dragostei
șifonierul s-a iubit cu bluzele
camera
a devenit un vagon al unui tren personal
jucării rupte/murdare/orfane
îmi țin de urât
un vagon de unde copilăria a coborât ceva mai devreme
nici măcar nu-mi amintesc cine
ce bine ne-ar fi stat împreună
aș fi lăsat să treacă de la mine/m-aș fi aplecat puțin
cât să părem la fel de înalți/tata
cu bunăvoința lui firească
mi-ar fi dat să trag dintr-un kent
ca să
atâta timp cât tăcerea nu se desparte în două
atâta timp cât becul luminează egal încăperea/unde
avem un singur pat și insomnii comune
deci suntem împreună
până ni se urcă la cap fantoma lui
e atâta intimitate aici
lucrurile cresc peste noi într-o liniște mentolată
spre gloria lor
meritul nostru stă în riposte
care alegorice transportă clovni/palmele
ni se umplu de flăcări
serghie zăcea la pat de multă vreme
îi desenasem pe tavan o femeie goală
când se uita-n sus
lui serghie îi înflorea pielea pe trup
a pojar /credeau neamurile
eu știam că în bube este