enea gela

*** nici măcar mama în câte-un vis răzleț aducându-mi păpușa uzată de la verișoarele mele bogate hai spal-o coase-i rochii fă-o fetița ta să-mi spună cum făcea de crăciun când bătrânul ăla

în bucătăria noastră de vară eram copil și soarele mă lăsa atunci să-l mut din priviri pe coala mea de desen până se umplea platoul cu cartofi prăjiți și începea să se clatine masa

îmi spunea danko la cafea/dimineața privește lumea ca pe un munte/pe care trebuie să-l urci pas cu pas din tufișuri te vor pândi mulți ochi unii/colorați (de la mutațiile

țintim mai întâi pieptul celor apropiați de teama ratării cad deseori/mă prăbușesc îți zic să nu te miri/suntem în anotimpul rece apa nu se evaporă/cum fac unii oameni tocmai când aștepți de

lume puțină/grăbită pe străzi din ce în ce mai largi e greu să mergem într-o direcție nouă toate lucrurile au început demult acum nicio revoluție nicio vărsare de sânge până la iluminarea

unu pentru toți și toți pentru unu avem propria galaxie unde împărțim/frățește cifre și bomboane fondante când se mai supără cineva și pleacă i se ocupă locul noi trăim într-un număr

ai început să mi te-arăți tot mai des nu m-așteptam că poți intra prin efracție doar ca să faci ulcerații pe hârtie îmi cânți hip-hop în orice context dar spirtul e pe bani/frățioare de la

închisoarea ta se numește azil te-au tuns soldățește ca pe-un răcan tu nu ești răcan te-au legat de mâini mâinile tale vinovate de nesupunere nu știi unde ești nici de

am trecut prin fața gardului din fier forjat al internatului am inventariat ferestrele/puncte cardinale într-o continuă rătăcire a minții patru ani mi-am făcut curaj să te opresc într-o

cum dă căldura cresc buchete de vegetații stridente/albastru-indigo verde-brotac roșu a- prins de la roata asmuțită pe criblura șoselei iată subterfugiul ispitei/mustul siliconului ce

pe strada noastră sunt case-vagon lungi tuburi de dren/prin care nu mai trec nici pace/nici dragoste *** prinse-n ziduri/tăblițe cu-același număr strada noastră are propria

în fiecare dimineață îmi fac geamantanul/ca pentru-o aterizare pe charles de gaulle privirea fixată în tavan desenează ghișee/sosiri și plecări *** cineva s-a trezit devreme și

nu mi-a fost frică nici când trenul a decapitat fetița nici când tatălui i-a albit părul instantaneu se albiseră și iarba din jur și soarele agățat ca un breloc de geamantane mi-a

mă despart de trecut/rubașca îi păstrează încă mirosul/cum victima păstrează pe chip ultima expresie a asasinului am nevoie de calma indiferență a istoriei/să ignor liniștea azilanților pe

atâta timp cât tăcerea nu se desparte în două atâta timp cât becul luminează egal încăperea/unde avem un singur pat și insomnii comune deci suntem împreună până ni se urcă la cap fantoma lui

e atâta intimitate aici lucrurile cresc peste noi într-o liniște mentolată spre gloria lor meritul nostru stă în riposte care alegorice transportă clovni/palmele ni se umplu de flăcări

serghie zăcea la pat de multă vreme îi desenasem pe tavan o femeie goală când se uita-n sus lui serghie îi înflorea pielea pe trup a pojar /credeau neamurile eu știam că în bube este