ca s-apuci bătrânețea

îmi spunea danko la cafea/dimineața privește lumea ca pe un munte/pe care trebuie să-l urci pas cu pas din tufișuri te vor pândi mulți ochi unii/colorați (de la mutațiile genetice) or să-ți caute punctul vulnerabil alții însă te vor privi fără să te vadă ai să-ntâlnești turme de iepuri oricâtă vitamina A le vei pune-n morcovi își vor măsura umbrele cu compasul fricii te vei rostogoli la vale ai să cazi dacă nu se-nchide repede rana așteaptă-te la muște când vei vedea urme de urși nu te opri dup-atâta hibernare trebuie să se miște și ei dacă-ți vor ieși în față prefă-te moartă/urșii pot fi păcăliți cu puțin noroc vei asculta ciripit de păsări nu tot ce auzi este cântec vei zări corbi cu pliscuri în clondire de rubin și de aur sunt false prezențe gela pe bolta ta de piele și carne decât în gușile lor/trei rânduri peste guler mai bine să-ți încolțească grâul în palme pădurea e un loc întunecos și rău dar tot mai bună decât o stâncă cheală și tot mai bine să ai un munte-al tău decât un muzeu unde nimic nu este viu *** danko am ajuns în vârf și nicio voluptate ascensiunea este rece și albă ca o zăpadă tu despre asta nu mi-ai spus