raiul stătea

în bucătăria noastră de vară eram copil și soarele mă lăsa atunci să-l mut din priviri pe coala mea de desen până se umplea platoul cu cartofi prăjiți și începea să se clatine masa ne luptam frățește-ntre noi ca s-apucăm ceva în plus la primul salariu am mâncat o lună numai cartofi dimineața la prânz și seara cartofi blestemații prinseseră cred rădăcini în mine trăiam printre grămezi totemice de cartofi-pai/sperând să se ivească un defileu prin care să trec spre bunătăți mai acătării să nu mai simt în creieri explozia grenadelor rămase din războiul foamei silabele îmi alunecau din gură/chiar și ele aveau ceva din uleiul în care înecasem atâția tuberculi ce să știe consumatorii de anșoa de icre negre sau de alte farafastâcuri acum dacă văd vrejuri de cartofi îmi vin în cap gândacii de colorado legile lui Murphy și expresia transfigurată a mamei după ce goleam rapid platoul nu este vorba despre un cult când trec podul Deznățuiului/aerul devine o banchiză de cartofi prăjiți poate părea miraj/un curcubeu ratat însă altfel se vede din unghiul meu