Poezie
accident
1 min lectură·
Mediu
nu mi-a fost frică nici când trenul a decapitat fetița
nici când tatălui
i-a albit părul instantaneu
se albiseră
și iarba din jur
și soarele
agățat ca un breloc de geamantane
mi-a fost doar ciudă
nu mă-nvățase nimeni să repar oameni
să pun la loc ceea ce lipsește
am privit cum zvâcneau picioarele rășchirate/urina
curgând peste șinele gri
am văzut cum îngheța apa în ochi
țipetele
deveniseră săgeți
treceau prin haine se-nfigeau în carne
am știut de-atunci că lângă fiecare om
la un moment dat rămâne un loc gol
asta nu are legătură cu psihoza mulțimii
la viruși
cu măștile de hârtie
cu măștile
vine norocul la tine-ntr-o zi și-l înghesui în cadă
îl dezinfectezi până ce nu mai e norocul tău
traumelor
le răspunzi cu traume
am și eu un loc gol
mimez fericirea și-mi iese
mă uit într-un punct fix
dintr-odată punctul fix se uită și el la mine
ne facem doi
023.194
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- enea gela
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 154
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 31
- Actualizat
Cum sa citezi
enea gela. “accident.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/enea-gela/poezie/14145721/accidentComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
actualitatea versurilor nu ma pot pronunta inca daca este un plus sau un minus, stiu doar ca poezia aceasta se distanteaza si ma priveste privind la ea.
pentru ca si eu
/mimez fericirea și-mi iese/
de cititre