Poezie
poem fără titlu
1 min lectură·
Mediu
lume puțină/grăbită
pe străzi din ce în ce mai largi
e greu să mergem într-o direcție nouă
toate lucrurile au început demult
acum
nicio revoluție
nicio vărsare de sânge
până la iluminarea că destinul se împlinește de unul singur
în litere ne-au pus otravă/și lapte
contează a cui este foamea
de pe cruci
învățăm că durerea se dăltuiește/că relieful său
este montan
îl va spala ploaia îl va transforma în șes
altfel cum să supraviețuim
valea regilor/tot o apă și-un pământ
prin fisuri se simte un miros greu
limba păstrează gustul răzbunării
sub câte măști binevoitoare plesnește fierea?
să nu ne mirăm/dacă
frumusețea lumii își caută ambalajul/în care
să ajungă la polul nord
și la polul sud și la polul
opus
prea multe intersecții
lumini de avarie/compilații după o realitate în moarte clinică
ne-au făcut biserici să-l înjurăm pe dumnezeu de la adăpost
și spitale
să avem de unde ieși cu picioarele-nainte
atâtea morminte înșirate pe sfori
e târziu până și-n becurile de pe străzi
hainele
sunt prea transparente
prea subțiri
de la o vreme și prea largi
001544
0