Poezie
poemul lui serghie și al mariei
(se dedică Mariei Constantinescu)
1 min lectură·
Mediu
serghie zăcea la pat de multă vreme
îi desenasem pe tavan o femeie goală
când se uita-n sus
lui serghie îi înflorea pielea pe trup
a pojar /credeau neamurile
eu știam că în bube este sângele
serghie privea tavanul și-i fulgerau ochii
nu se golise cu totul de viață
a păcălit atâtea dimineți
pentru că se-ncăpățânau să-i amintească
de o pasăre umplută cu vată
în care a tras cu gloanțe oarbe/ era prea tânăr
credea că norocul e alb și ușor
că plutește în aerul plin de fulgi
dar nici vorbă de iarnă
cel mai bine lui serghie i-a ieșit somnul
despre somn
ar trebui s-o întrebați pe maria
s-a iubit cu serghie
în cel mai trist poem de dragoste
ea știe
înainte să plece definitiv
serghie a ars pașaportul
numele lui avea un damf de rădăcină slavă
chiar și dincolo
nu i-ar fi plăcut nimănui
să nu se țină drept pe picioare
maria știe
ea însăși a ales crematoriul
dar nu cred că mai vrea să spună
002.338
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- enea gela
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 168
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 30
- Actualizat
Cum sa citezi
enea gela. “poemul lui serghie și al mariei.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/enea-gela/poezie/14136529/poemul-lui-serghie-si-al-marieiComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.