Jurnal
suntem împreună
1 min lectură·
Mediu
atâta timp cât tăcerea nu se desparte în două
atâta timp cât becul luminează egal încăperea/unde
avem un singur pat și insomnii comune
deci suntem împreună
până ni se urcă la cap fantoma lui altceva
cu impermeabilul său/ prin care
nu trece niciun glonț
inutil
să mai cumpărăm basmale negre/să
inventăm zile de doliu
ne omorâm timpul în puburi
dar cine nu știe că timpul nu se lasă omorât
că fericirea nu țopăie camuflată în pahare de votcă
dimineața călcăm pe vârfuri
facem pauze lungi
să nu răzbată din conversație efectul halucinogen/ al culpei
ne ducem la slujbele noastre cuminți
facem exces de profesionalism
de exigență
facem sondaje
suntem împreună
în camera noastră/ în patul nostru
ne uităm la un film cu chaplin
nu râdem la aceleași scene
034082
0

un sentiment despărțit în nedespărțitul comun. vieți paralele întru același drum existențial.
până și a râde are alte semnificații în aceleași împrejurări.
peste un astfel de discurs nu poți trece nepăsător.