despre giratorii faruri și stopuri

Asimptomatici la această defilare neprevăzută pe podiumul vieții, și ținutele au o croială stranie pentru ochiul îmbâcsit de vechi matrițe! Va trebui precum Hercules să schimbăm albia râului ce ne hidratează trăirea! Altfel vom sufoca viața sub gunoaiele care nu-i mai dau vieții sacralitatea ce i se cuvine! Și toți soldații de pe columnă nu ne pot ajuta să îmbrăcăm ținutele ce ni le pregătește lumina subtilă a spiritului! Riscul trebuie acceptat și asumat individual! Pelicula ființării poate fi atât de ușor compromisă, când ne expune nuditatea și esența „
coboară cu ochii lipiți de vârful pantofilor” la prima stație viabilă! Asimptomatici la viață, într-adevăr!:)

Mulțumesc echipei redacționale pentru recomandare. Elena, mulțumesc pentru comentariul detaliat și pentru percepția mesajului.

Imi place foarte mult debutul, anume partea cu pinguinii si serpii. De asemenea si imaginea cinematografului si comparatia cu punga de popcorn (nu m-as fi gandit la asta). Acestea impreuna cu selfieul creioneaza portretul nu neaparat al altei enea gela, ci mai degraba al unui discurs frust, usor coborat in cotidian (pastrandu-si insa valentele proprii) care dezvaluie un fel de confesiune.

Postarea de fata poate fi vazuta si ca un tot unitar dar si ca o serie de fragmente separate, depinde de perspectiva. Mie personal mi-au placut cinematograful si selfieul.

Mă bucur, Dan Stoica, și pentru că ai găsit crâmpeie care ți-au plăcut, și pentru că tu ești , după opinia mea, desigur, un poet adevărat și ai poposit în pagina aceasta.

“Lecțiile” spiritualității, ale vieții interioare şi ale imanenței ființiale “nu pot fi predate”, iar la ele suntem neofiți şi amatori, însă manifestăm profesionalism la lecțiile materialismului, teluricului şi anostului, care substituie esotericul cu laicul, profanul şi pseudo-urile.