enea gela

îmbrăcați cu mantiile noastre albe așteptăm al doilea botez în apa galbenă a iordanului asemenea unor fluturi de mătase prinși de cariatida aerului dens pereții stomacului se strâng

e la fel de încăpătoare precum vila ta cu două etaje nu-i lipsește nimic tristeții mele are chiar și piscină unde apa sărată ar ține la suprafață turme de bivoli când stăm față-n față mă

încep ziua fără nicio dificultate vizibilă am să trimit la pachet starea de bine spre destinația exotică unde sper că te afli expus luminii din ochii ultimei iubite mă uit în oglindă

covorul roșu propriul oscar își schimbă culoarea părului culoarea ochilor acul de sub retină învață să scrie cereri jurnale plângeri se întrece pe sine în felul cum detonează vidul fiecare

LUNI -Care este numele tău? -Diana. -Dar pe mama ta cum o cheamă? -Anda. -Dar pe tatăl tău? -.......... -Pe tata, cum îl cheamă pe

m-am dus la femei sunt vinovat strepezit și zurliu acoperă crima cu părul tău lung pictează-mă-n vitralii de nesomn dacă vezi că mi se rupe sufletul pune-mă-n ghips sunt bolnav

la lumina zilei/sub protecția întunericului într-un pat nuptial/pe podea boem evadat din prezumția de nevinovăție/mă vrei fatal timid/ arogant să adopt tactica sportivă a lui putin je m’

câteva figurine sculptate în nisip se vor graiul artistic al moleculelor mângâiate de vânt e la fel de cald precum știi/ marea mai înghite din când în când câte un om dincolo de geamandură

sigur că am ochii umflați/ privirile baloane de săpun turbionate în aerul pe care-l respiră ai mei (care ai mei ?!) dacă suntem puțini cei ce vorbim (pe înțelesul necuvântătoarelor) și mai

dacă dumnezeu s-ar deghiza în pilot kamikaze ar cădea între noi m-aș oferi să-i fiu masca de oxigen dar cui prodest poate m-aș preface într-o branulă să-i pătrundă oamenii în

realitatea este ca o mâță băgată-ntr-un sac o duci în spate spre locul/ unde ai hotărât s-o abandonezi pân-acolo te umple de sânge oamenii lipesc răni fără să mai spună ceva cu toate

................. câte animale ne umblă prin carne câte stau la pândă în fluierele oaselor pe câte le hrănim cu mâna noastră și dacă acel dumnezeu mic pe care-l ținem sub pernă ca pe

e doar amprenta unui dumnezeu deghizat în pilot kamikaze să nu semnezi că ai luat la cunoștință: moartea obligatorie cere consumul rigorilor de rămâne om chiar și după ce ți-au căzut

..................................... mai ales femeie însărcinată greața se furișează din tine în lucrurile pe care le atingi oboseala te lipește de somnul cu un singur coșmar că nu-l poți

................. fiecare zi seamănă cu un pod de sticlă poți traversa spre ieri sau spre mâine privindu-te cum își privește bufnița intrarea în cuib dacă sticla se aburește este

umilința de-a te afla într-un tren de lux/ unde toate compartimentele sunt ocupate de pe coridor privești cum cresc peisajele unele dintr-altele distanța este o dispensă între

curajul este o piele de schimb amprenta pe o muchie de adevăr spus cu jumătate de gură câte pisici torc pe cuptoarele memoriei firul subțire al singurătății unor bătrâni prea multele lor

am senzația că nu aștepți un răspuns/ pentru tine decisiv este momentul când alegi materialul cu două fețe al întrebării/ purtabil pe orice fel de vreme/ croi lejer și apatie la vedere în