despre mare și noi

câteva figurine sculptate în nisip se vor graiul artistic al moleculelor mângâiate de vânt e la fel de cald precum știi/ marea mai înghite din când în când câte un om dincolo de geamandură viața prinde gust sărat și muțenia lighioanelor din adâncuri apa nu s-a schimbat prea mult doar tu lipsești și problema este că așa va fi mereu de-acum încolo/ marea: fără tine azi s-a sinucis un pescăruș înghițind aerul dintre noi l-am văzut ca într-o oglindă decadentă cum se făcea mic aproape cât un punct aproape cât o jumătate de punct/ cât o tăcere ți-aș spune că marea a devenit asemenea unei femei siliconate/ cu bustul la vedere că numai din cauza depresiei și–a pierdut virginitatea dar tu o iubeai prea mult și cu siguranță nu m-ai crede