nucul acesta
multă umbră a dat
tinctură de frunze
dulceață
e vremea
s-aleg pentru troițe / crengi
spune tata
în timp ce barba îi crește până la nuc/ și mai sus
foșnește prin
........................................
ca despre o țară din care pleacă
bolnavii mutilații ori cei prea bătrâni
într-un spital al recuperării la grămadă
au hotărât că aici nu
arunc în aer un pumn de sunete și se face cântec
mă mir că rămân vie
prinsă în acest inel musical pe degetul cel mic al timpului
pune-ți mănușile/ascute cuțitul / închide ochii
taie!!!
ce vei
mergem unul în spatele celuilalt
ne călcăm pe umbră /atingerea iradiază în viu
până la gară sunt pași amprentați în moalele străzii
trec pe lângă noi marfare cu deportați și bagaje puține
.......................................
trupul nu mai seamănă cu mine
decupează la fiecare pas melancolia străzii/ gajul
acestei lupte fără învingători
respir greu
prin
de la 50 încolo viața e o fosă septică
un film horror/ spune mama
când aștepti zmeura pe tava de aur asemenea unui cal costeliv jăraticul
mă rog să nu iei frigul din grajduri / ar
amintirea tatei trece prin antebraț
se lasă-n degete
cu furnicături peste ecusonul său de poștaș
tata a fost poștaș în itaca de la poalele dealului măgura fetii
ducea pensii
nu te străduiești suficient
îmi reproșezi între două înghițituri acide
dar iubi
minciuna este un adevăr/ din care
au plecat oameni dragi
mă lupt cu umbre mimetice
în același sâmbure de aur
știam că bărbații/ prin urmare și john
au un fel de suprainimă
unde adăpostesc iubitele
stau acolo cuminți până își fac ei puțin timp liber
să le scoată în lume
se
la fiecare mort descoperi ceva și din moartea ta
o manșetă de întuneric/ un cui strâmb în sicriu
așa se împuținează lumea/ din prea multă generozitate
dealul/ pe care urcai copil
acum aș fi stat de vorbă cu tine
în timp ce tricotam ciorapi de lână/ mănuși
pentru toate iernile viitoare
dacă nu te grăbeai așa
găseam în mine resurse/ minerale de răbdare curată
***
aș putea să mor de sinuzită
să mă nimerească un glonț
să cred în minciuna că dincolo m-așteaptă părinții
fără hrană fără apă
fără poezie
de altfel
nu mi-am cunoscut mama
.........................
jumătăți de inimă
aici: strugurii vinul beția și
voma
promite că mă vei ține în brațe când îmi va fi cel mai rău
să-mi trimiți salutări
cum trimit unele
la noapte se schimbă ora
evadez din contextul întâmplărilor
voi avea o oră în plus/ ori în minus
dacă las de la mine
forfotesc secundele în meningele orei de schimb
pregătite să
Despre iarna aceea atâta mai știu:
mama căpătase trup de zăpadă;
îl modelam cu grijă în mame mai mici;
sacul lui Moș Crăciun, uitat prin ogradă,
flutura murdar, năpădit de furnici.
Serile ne
stau aici potrivindu-mă / să văd cât din mine e în afara mea
vietățile astea mărunte cu dinți invizibili / fălci moi
le simt pleoștite peste maldărul de inimi/ bacșiș timpului
stau în moartea
ne strângem fiecare în cabina lui de aer
desenăm jetoane le schimbăm între noi
jetoanele mele sunt cu pisici papagali și câini
ale tale/ cu femei goale
îmi plac femeile goale/ femeile
să-mi șterg din minte ultima ta apariție
ai încheiat pardesiul și viața alături de mine
să gândesc retrospectiv
ce-ar face mama cu pisicile moarte ale memoriei
le-ar arunca pe fereastră/ le-ar
uneori simt că e prea târziu pentru toate
mi se induce o senzație de umezeală în oase/ de stepă în carne
rămân în pat încă un minut
încă un minut cu pleoapele grele
fără niciun plan pentru
și voi trăi într-o zi bucuria de a mă afla lângă tine/
gustul acelei dimineți când nu mai am nimic de făcut/ nimic de spus
tu o să mă vezi cu alți ochi
mâinile care deopotrivă au mângâiat și
potrivește-ți ceasul
la noapte se schimbă ora
literele descompun imagini interzise minorilor
scriu despre mine
ca despre o frică desăvârșită
singurul sentiment ce nu dă eroare
pentru care
îmi încep noaptea cu nivea q10
a doua zi
după ce deschid frigiderul
răzbate din pliurile conștiinței scâncetul unui reproș
câte nu puteai să iei de banii ăștia
fă-o pentru tine pentru
aerul este o palmă de pământ sub maree/ asemenea unei retorte
prin care se strecoară cât trebuie să înghițim
până la deplina confuzie cu nisipul
dincolo de mânerul privirii