se schimbă ora (II)

la noapte se schimbă ora evadez din contextul întâmplărilor voi avea o oră în plus/ ori în minus dacă las de la mine forfotesc secundele în meningele orei de schimb pregătite să străpungă prin galaxii îmi dau curaj n-am trăit eu cu sabia lui Damocles deasupra capului n-am spart coduri pentru un zbor în spațiul placentar nu m-am vrut kamikaze simt atâta cleioasă revoltă pe buza de șarpe a acestor timpuri vă cer iertare dacă astăzi comunități torționare defilează nestingherite lumea întoarce capul un miros de spaimă plutește în aer mai ceva ca-ntr-un buncăr marile erori fug din istorie precum turma de iepuri își încrețesc boturile de câte ori m-apropii îmi mușcă glezna ajung să merg în cârje/ pe coate/ să șterg drumul cu limba coastele îmi devin incandescente/ un fel de crâng în asfințit cât aș vrea să beau din apa libertății cu paharul cu lingurița să înmuguresc într-un florar să mă adăpostesc în cineva cum într-un pântec s-o iau de la capăt se schimbă ora. la noapte. sau nu.