de vorbă cu Luis Borges

la fiecare mort descoperi ceva și din moartea ta o manșetă de întuneric/ un cui strâmb în sicriu așa se împuținează lumea/ din prea multă generozitate dealul/ pe care urcai copil să ucizi niște pui de lăstun a devenit un munte câmpia agonizează într-o ureche de vulpe nicio școală nu-ți deschide cartea la lecția despre suferință și vid chiuie/ urlă în biserica trupului tău/ și plătește-ți singură sarea de pus pe rană dacă iadul te scuipă pe mal spune-i morții că ți-au mai rămas bărbați de iubit/ copii de crescut prin marile piețe bat alizee dulci așteptări scrie o petiție arată-i morții că știi alfabetul pietrei