Poezie
voi cum vă jucați în copilărie
2 min lectură·
Mediu
nu-mi spuneți că de-a mama și tata
ăsta e jocul pervertirii întreb când vă era sufletul
creastă ninsă/ relief necălcat
de pași
să-mi spuneți de-a ce vă jucați atunci
eu primisem de la târg un șarpe din cauciuc avea și solzi
părea atât de real
m-a ajutat să-mi exersez curajul trăgându-l de limba despicată
pe urmă l-am legat cu o ață de cap
știam că dacă-l priponesc se va mișca la comandă
văzusem că așa se face la animale dacă nu vrei să le pierzi
lăsam șarpele lângă fântână așteptând pitiș pe după gard cu ața-n mână
să vină femeile la apă
abia după ce umpleau găleata eu pe după gard fâș-fâș
mișcam cu ața șarpele prin iarbă
alea tinere țipau ca din gură de șarpe-adevărat
li se umpleau pulpele de stropi reci li se ridicau fustele
ce mai spectacol
alea bătrâne nu dădeau drumul găleții din mână
doar se cocârjau puțin se uitau mai bine la solzii verzui
împungându-i cu vârful piciorului și-ncepeau să strige
Florico ieși fă afară și ia-ți ghiavolița de-aici că sperie lumea
cu prostii
până la urmă cineva mi-a luat șarpele dar de ce-o fi luat
și fântâna și casa chiar și pe mama
că nu greșiseră cu nimic
041.969
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- enea gela
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 204
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 26
- Actualizat
Cum sa citezi
enea gela. “voi cum vă jucați în copilărie.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/enea-gela/poezie/14166367/voi-cum-va-jucati-in-copilarieComentarii (4)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
CȘDistincție acordată
” să-mi spuneți de-a ce vă jucați atunci”
- eu, de ex. mă ascundeam după o cotruță, visam, atâta, aia era joaca,
norocul meu, cotruța era mai mereu caldă și uneori mai era și pisica după cu tot felul de hăinițe de-a noastre de copchii mulți, așa făceam noi curățenia, repede fâșca, fâșca,
oricum mama ne lăuda,:)
”eu primisem de la târg un șarpe din cauciuc avea și solzi
părea atât de real
m-a ajutat să-mi exersez curajul trăgându-l de limba despicată”
- este nemaipomenită metafora asta, atâtea îmi apar în cap,ai aici spontanietate dar și ingeniozitate de neimaginat. și adevăr, emoție ...
ce mai, Enea, ai scris cu mare Măiestrie, ca de altfel cum toate poemele tale se nasc dintr-un spațiu autentic, sensibil pănâ la Dumnezeu, și dur, poezia ta e ca un dance, tango, vals, și toate celelalte mișcări când le vin rândul ... :)
- eu, de ex. mă ascundeam după o cotruță, visam, atâta, aia era joaca,
norocul meu, cotruța era mai mereu caldă și uneori mai era și pisica după cu tot felul de hăinițe de-a noastre de copchii mulți, așa făceam noi curățenia, repede fâșca, fâșca,
oricum mama ne lăuda,:)
”eu primisem de la târg un șarpe din cauciuc avea și solzi
părea atât de real
m-a ajutat să-mi exersez curajul trăgându-l de limba despicată”
- este nemaipomenită metafora asta, atâtea îmi apar în cap,ai aici spontanietate dar și ingeniozitate de neimaginat. și adevăr, emoție ...
ce mai, Enea, ai scris cu mare Măiestrie, ca de altfel cum toate poemele tale se nasc dintr-un spațiu autentic, sensibil pănâ la Dumnezeu, și dur, poezia ta e ca un dance, tango, vals, și toate celelalte mișcări când le vin rândul ... :)
0
ELÎntr-o limbă nedespicată?
0
Am să reiau ideile.
Despre ghiavoliță m-am amuzat și m-am bucurat în același timp fiindcă m-a trimis în copilărie, cu incurile ei, cu farmecul și ghidușiile ei.
Copilăria este un univers al curiozităților, al cunoașterii, al descoperirii și al jocului, iar tu ai reușit, cursiv și plăcut, să mă întorci în timp, în lumea satului de odinioară, care se depărtează ușor-ușor, devenind amintire.
Frumos!