nu a fost niciodată fotografiată
nu a purtat niciodată inele
a crescut brusc
nevăzută
atunci când ai strigat „să mă ajute careva”
mâna aceasta le-a spălat pe celelalte două de murdăria de
bunica pentru acele femei care-au confundat libertatea
cu dreptunghiul hașurat al ogrăzii
nu citiseră teorii despre
libidoul scăzut pentru că pur și simplu
nu știau să citească
a băut
te-aș reîntâlni pe stradă într-o clipă de impas
al conștiinței /mi-aș zice
s-a dus și tinerețea lui a zburat peste capetele multor femei
ca o pasăre de pradă înfometată
te-aș privi cum
numele iubitului meu plutește în angoase
ca-ntr-un dezinfectant
în căutarea unui loc mai cald fiecare literă
pierde din greutate
vara a trecut și n-a lăsat nimic în urmă
la tv
există lucruri pe care le poți schimba și
le schimbi pentru că așa ți-a zis ea să fumezi mai puțin
și să vorbești mai mult
despre dragostea voastră
există limite când
existăm separat iubim separat purtând pe noi
un frig camuflant ca o uniformă militară
cu empatie față de cârpa de șters emoții
prin interioare obscure totul
se-nvârte totul este un titirez
anastasia plânge că i s-a rupt o unghie-n gel
are degete fine și lungi/ de pianistă
deși spune că muzica simfonică este
pentru babaștoci
în visul meu
își duce
așa că
cel mai frumos dar este să apuc bătrânețea
cineva să mă premieze că sunt normală
în comparație cu teo
la 85 de ani teo cădea-n copilărie jucându-se
cu o mâță
balansa din
spune-mi că sunt tot eu
că nu m-au alterat vecinii/ care
s-au mutat
prietenii/ care
nu-mi mai sunt prieteni
și bărbatul al cărui nume îl port/ dar care
este bărbatul altcuiva
ne întoarcem la fotografii cum ne-am întoarce
într-un oraș din care-am plecat cu mâinile goale
în poza aceasta
pe un imens ecran albastru cineva
lipise
acum taie mărul în sferturi
îmi plac oamenii care știu să țină cuțitul bărbații mai cu seamă
anamneza ginului de mere sorbit cu paiul
picanteria acestei seri
îmi bubuie mintea simt cum mă
am spus și când a trebuit și când a fost prea târziu
am spus din vârful buzelor sau
din adâncul inimii
pentru modelul meu de bărbat Richard Gere
mi-am trimis mintea în Tibet să-nțeleg cum e cu
avea propria colecție cu pozele actorilor de la hollywood/ pe care
le sărutam înainte de culcare
poate și de-asta visam frumos
noi am primit tristețea părinților ca pe-o baie
spirituală
cafeaua e lungă și proastă / halatul
otrăvește aerul cu transpirația sălcie
nefolosită
mașina de tocat carne rânjește
prin orificiile metalice ale sitei
praful nederanjat / farfuriile
duminica nu e bine să fii trist/ar spune tânărul ioachim
mai rămân șase zile de experimentat
duminica te-aștept
de când? până când?
de când lumina doare până când sufletul trece prin ea
ca
cine nu și-ar dori să nu se termine
dragostea
să poți răsturna o situație ca pe nisipul din clepsidră
s-o iei de la capăt
frica de singurătate crește asemenea unui puf peste piele
și nu te
azi pe tiktok o bătrână îmbrăcată sumar dansa lasciv în timp ce pisica ei tărcată crăpa de invidie am văzut asta în felul cum își înverșuna coada zburlită cum îi sticleau ochii dintr-o colivie ca
despre absență când doi oameni se-ngroapă în molozul casnic multă vreme
și nu le plânge nimeni de milă pentru că și mila a fost îngropată odată cu ei
până se nimerește cineva care dă cu piatra-n
piață aglomerată direcții încrucișate hale miros de carne crudă și tuse măgărească vântul flutură panglici bronz impudic obținut natural aer tare mese și trotuare cireșe de sezon priviri cu
m-aș privi în oglindă nu să vânez defecte
mi-aș căuta calități le-aș inventa lăsând să-mi explodeze pe față
mândria de sine ca atunci când te afli într-o competiție dar ești sigur
că juriul este
mă aflu în locul/ de unde
ai plecat ori încă nu ai ajuns
vecinii de pe-aici sunt cumsecade/ toți purtăm în inimă
așteptarea cuiva
nu ni se citește nimic pe față
ne salutăm într-un ceremonial de
acesta este frigiderul/ azi
mănânci singură
nu știu când voi ajunge acasă
la cuvântul acasă privirea i s-a prăfuit
pentru ea aici nu însemna acasă
tabieturile mele se dovedeau incompatibile
dar zilele sunt pe sfârșite
aș sta de vorbă două minute cu tine
să recunosc unde am greșit eu și unde ai ridicat tu palma
las ușa deschisă în speranța că o să apari chiar dacă
ai izbi-o cu
bărbați rămași copii până la adânci bătrâneți urmărind
foiletonul cu prostatita viermuială prin dormitoare
cu ochii cârpiți de anestezia prelungită femei
hrănindu-se din amintirea
EG