Poezie

singura traumă

2 min lectură·17 aprilie 2025

Mediu

mă aflu în locul/ de unde

ai plecat ori încă nu ai ajuns

vecinii de pe-aici sunt cumsecade/ toți purtăm în inimă

așteptarea cuiva

nu ni se citește nimic pe față

ne salutăm într-un ceremonial de rutină

nu întrebăm cât mai e de așteptat

aceste adevăruri amânate sunt coastele rupte ale unui timp infirm

de-asta cred că fericirea miroase a boală de la o poștă

am hotărât că eu voi fi femeia ta

nu mai stau aproape de cei fericiți

geometrical end globalisation

după cum nici de morți nu-mi place să m-apropii

recunosc versiunea nebuniei de a crede / aerul abulic strecurat prin masca ei de oxigen

cineava aruncă frânghia/ ar trebui să sar

lungindu-mi figura pentru a înțelege cum să înfrunt

o limită/ un punct de reper

depășirea limitei/ iată esența

eu și vecinii de pe-aici despre care am hotărât că sunt cumsecade

aștepăm cu ușile la perete cu ferestrele deschise

alter-egoul fără de care fericirea miroase a dezinfectant/ bun

pentru lungile coridoare din noi

suntem cazuri deja clasate

jafuri cu autor necunoscut crime în serie din catastifele

unui dumnezeu justițiar pe apucate

totul între zidurile anistorice ale ghinionului de-a crede

că ne-am născut anume pentru a completa o singură ființă din univers

mila privitorilor e un bonus/ indiferența cerului/ un atentat

așteptarea la nesfârșit/ o bacterie ucigașă

nu-mi pasă dacă lumea înseamnă doar voință și reprezentare

contează starea de contemplație/ faptul că n-am învățat să te înlocuiesc

zilele care mi-au mai rămas

multe/ puține

sunt un baldachin pe care se leagănă umbra ta

și mâna care leagănă baldachinul

nu este cumva chiar mâna mea?

00762

enea gela. “singura traumă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/enea-gela/poezie/14189133/singura-trauma

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.