Poezie
generația mea anacronică
2 min lectură·
Mediu
avea propria colecție cu pozele actorilor de la hollywood/ pe care
le sărutam înainte de culcare
poate și de-asta visam frumos
noi am primit tristețea părinților ca pe-o baie
spirituală
în celula bibliotecii am învățat că o carte minte mai mult
decât orice ființă dar este singura din care
îți iei câtă putere ai nevoie pentru a continua
la întâlnirea de 10 ani de 20 ori de 30 n-am servit caviar
și nimeni n-a pronunțat dolce gabbana rolex sau honda
am povestit în schimb despre hemingway despre zăpezile de pe kilimanjaro
despre profetul lui salman rushdie
și /mai ales/despre
cât ne doream să nu îmbătrânim urât
noi n-am proclamat vaginul sursa revelației poetice
am făcut dragoste cu lumina stinsă
nu întotdeauna ne-a ieșit
dar cum să mărturisești asta unui copil
el trebuie să-nvețe din propriile erori
cum și noi am învățat arătând cu degetul spre părinți
spre profesori dar mai cu seamă
spre animatorii de circ existențial
uneori mă simt vinovată că ai ales distanța
ca pe-o autostradă
pe unde circuli fără limită de viteză
totuși
dacă vei simți vreodată că nu ai cu cine să-mparți întunericul
eu sunt aici să-mi povestești ce te apasă
mai știi când ți-am cumpărat prima înghețată
ți-a căzut din mână
atunci te-am avertizat că ceea ce nu ții bine o să-ți scape
jos
iar josul este de multe ori atât de jos încât
nu-l mai atingi nici cu mâna
nici cu inima
generația mea a învățat filozofia hăului pe propria piele
dacă-ți pot fi de vreun folos
mă găsești pe aceeași stradă în aceeași casă
071.791
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- enea gela
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 261
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 38
- Actualizat
Cum sa citezi
enea gela. “generația mea anacronică.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/enea-gela/poezie/14191564/generatia-mea-anacronicaComentarii (7)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
ȘȘșters✓spune un vechi proverb de-al nostru. Iar un mare filosof spunea că viitorul aparține celor care au memoria lungă. Dacă împletim aceste două ziceri, ajungem cumva la morală acestui poem. Ce-i drept, conflictul dintre generații a existat, există și va exista mereu, iar binele făcut de cineva cu experiență poate fi interpretat aiurea. Poemul vine să explice de ce e bine să aplecăm urechea la cei care au trecut prin multe...
0
DDDistincție acordată
Gela, mi-a placut poemul tau. sunt aici nu numai invataturile transmise dinspre o generatie catre alta ci o asumare a timpurilor pe care le-am trait. cred ca vorbitul despre ce am citit si trait, (zapezile de pe kilimanjaro), reprezinta modul de a visa intr-o lume in care visul a devenit desuet (anacronic ?). un scut de aparare impotriva realitatii. mi-a placut implicarea ta in poem, ca o meditatie a memoriei colective ,a fragilitii si iubirii discrete care poate functiona chiar si in absenta.
"dacă vei simți vreodată că nu ai cu cine să-mparți întunericul
eu sunt aici să-mi povestești ce te apasă " si finalul este in acelasi registru, apropie cititorul de eu-l tau poetic. si ma bucur ca
"dacă-ți pot fi de vreun folos
mă găsești pe aceeași stradă în aceeași casă". pentru intreg discursul, stea.
"dacă vei simți vreodată că nu ai cu cine să-mparți întunericul
eu sunt aici să-mi povestești ce te apasă " si finalul este in acelasi registru, apropie cititorul de eu-l tau poetic. si ma bucur ca
"dacă-ți pot fi de vreun folos
mă găsești pe aceeași stradă în aceeași casă". pentru intreg discursul, stea.
0
DDfragilitatii, scuze
0
BGpoetică, ce face ca o pagină de confesiuni să se califice drept un poem de o rară sensibilitate, doar cu un artificiu simplu, tehnica contrapunctului.
Un poem al întrepătrunderii propriului cu figuratul, al folosirii simbolului celui mai sugestiv al unei perioade istorice (sinecdocă când e cazul), devenit relicvă, în oglindă cu un gest devenit act ritualic:
"noi n-am proclamat vaginul sursa revelației poetice
am făcut dragoste cu lumina stinsă
nu întotdeauna ne-a ieșit
dar cum să mărturisești asta unui copil
el trebuie să-nvețe din propriile erori
cum și noi am învățat arătând cu degetul spre părinți".
Este un rezumat trist al triumfului etern al superputerii numită: circ existențial. Şi al regretului de a se refuza generației noastre dreptul de a mai greşi, măcar o dată.
Cum ar zice defunctul Joe Cocker: every generation has it's way, a need to disobey.
Felicitări! Are loc la Radio Agonia oricând.
Un poem al întrepătrunderii propriului cu figuratul, al folosirii simbolului celui mai sugestiv al unei perioade istorice (sinecdocă când e cazul), devenit relicvă, în oglindă cu un gest devenit act ritualic:
"noi n-am proclamat vaginul sursa revelației poetice
am făcut dragoste cu lumina stinsă
nu întotdeauna ne-a ieșit
dar cum să mărturisești asta unui copil
el trebuie să-nvețe din propriile erori
cum și noi am învățat arătând cu degetul spre părinți".
Este un rezumat trist al triumfului etern al superputerii numită: circ existențial. Şi al regretului de a se refuza generației noastre dreptul de a mai greşi, măcar o dată.
Cum ar zice defunctul Joe Cocker: every generation has it's way, a need to disobey.
Felicitări! Are loc la Radio Agonia oricând.
0