Poezie
cum alegi să primești o despărțire
1 min lectură·
Mediu
cine nu și-ar dori să nu se termine
dragostea
să poți răsturna o situație ca pe nisipul din clepsidră
s-o iei de la capăt
frica de singurătate crește asemenea unui puf peste piele
și nu te apără de alte frici mai sofisticate mai
invazive
sunt multe feluri de-a te despărți și multe feluri
de-a o primi
există despărțirea cu promisiuni de întoarcere
luăm o pauză apoi mai vedem
ușa ți-o lași întredeschisă
în absența ta vine un hoț și-ți sparge casa
plătești tribut de insomnii afișe cu numere
de circ al umilinței
beții și voma împroșcând obrazul femeii ușoare
până-ntr-o zi când ai revelația că trenul acela
nu a fost al tău
despărțirea de comun acord
dăm totul pe jumătate copiii papagalul pisica
prietenii și zarva curioșilor
ce este încă viu și ce a murit sub ochii noștri
despărțirea cu jeturi încrucișate de ură
nu vă certați doar voi / se ceartă
mamele cu stolul de neamuri
friptura arsă pe aragaz cu fumul gros
tălpile cu drumul necunoscut
nenorocitule/ nenorocito
cea mai grea e despărțirea prin moarte
când te înfrățești cu glonțul ucigaș
ca să se termine
01776
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- enea gela
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 187
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 31
- Actualizat
Cum sa citezi
enea gela. “cum alegi să primești o despărțire.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/enea-gela/poezie/14190636/cum-alegi-sa-primesti-o-despartireComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
EKEKErika Eugenia Keller✓ Gela, poezia ta „cum alegi să primești o despărțire” e una dintre acele confesiuni care nu caută frumusețea, ci adevărul. Cum de nu l-am vazut mai devreme?! Scrii direct, fără perdea, și tocmai de aceea poemul doare, pentru că e despre oameni reali, nu despre idei. Îmi place cum ai reușit să surprinzi toate formele despărțirii: de la cele amânate prin iluzii și promisiuni, până la cele definitive, în care moartea e singura ieșire. Fiecare vers are o luciditate care taie, dar și o empatie discretă, se simte că vorbești din apropierea rănilor, nu de la distanță. Imaginile sunt puternice și concrete: ușa întredeschisă, hoțul care intră, circ al umilinței, beții, fumul fripturii , viața în toată neorânduiala ei. Poemul nu idealizează nimic, dar nici nu judecă; e o privire limpede asupra durerii, ca o lumină rece care totuși încălzește. Finalul e devastator în simplitatea lui: „cea mai grea e despărțirea prin moarte / când te înfrățești cu glonțul ucigaș / ca să se termine”. Aici, poemul trece dincolo de dragoste, devine o meditație despre limitele omului și dorința de liniște. O poezie matură, sinceră, plină de viață trăită, care nu se teme să arate urâtul, pentru că din el se naște adevărul.Felicitări!
0