Poezie
poezie de dragoste oarbă
2 min lectură·
Mediu
așa că
cel mai frumos dar este să apuc bătrânețea
cineva să mă premieze că sunt normală
în comparație cu teo
la 85 de ani teo cădea-n copilărie jucându-se
cu o mâță
balansa din mâini ghemul imaginar/ înfășura
desfășura
fire
mâța trebuia exorcizată pentru renunțarea
la cele 9 vieți
bărbatul lui teo încercase răcoarea dunării nimerind
într-un vârtej
prins în tentaculele apei n-a mai ieșit la suprafață
omul moare câte puțin sau dintr-odată
dac-ar fi să aleg sfârșitul ar trebui să se-ntâmple
brusc la fel ca un deleate peste o înjurătură de mamă
***
uneori m-aș muta la mine-n cap
să fac puțină ordine
printre gânduri negre să le dau consistența
unei poezii de dragoste
apoi să m-așez în plasa asta de siguranță asemenea unui fluture
într-un insectar memorabil
***
dragostea oarbă și când îi pui vizin trage tot spre întuneric
are ceva din grandoarea fatidică a sinucigașului
ceva din curajul ferchezuit de nebunie tristă: acum sau niciodată!
***
mai bine fac rate la bcr o casă și doi copii
las naiba poeziile de dragoste că mă-ndeamnă să merg de-a bușilea
și decât mă-ncurcă
trece trenul prin gară / nu oprește
că dacă stau pe burtă cine să mă observe
***
să-mi șterg crucile negre din ochi
mă împiedică să văd
mi-ar trebui o listă de cumpărături de la o vreme
uit aproape tot
înghesui în coșul zilnic morții cu viii de-a valma
îi car până aici / nu mai fac diferența
***
am 85 de ani în capul meu de-asta
abia-l mai țin pe umeri
***
mâța toarce pentru toate viețile din care-o să plece
nu are niciun nume
aș vrea s-o strig să-i dau ghemul ăsta
îmi place cum îl deșiră prin toată casa
02449
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- enea gela
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 286
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 49
- Actualizat
Cum sa citezi
enea gela. “poezie de dragoste oarbă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/enea-gela/poezie/14193027/poezie-de-dragoste-oarbaComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Dragostea „oarbă” apare aici ca forță contradictorie – are „grandoarea fatidică a sinucigașului” și „curajul nebuniei triste”, atrage spre întuneric, dar încă pulsează ca un ultim impuls vital. Poemul surprinde luciditatea dureroasă a unui eu liric care, între rutină și amintiri, își caută ordinea interioară și sensul, transformând chiar și dezordinea în poezie.Placut. Revin.