îmi pare rău

am spus și când a trebuit și când a fost prea târziu am spus din vârful buzelor sau din adâncul inimii pentru modelul meu de bărbat Richard Gere mi-am trimis mintea în Tibet să-nțeleg cum e cu iluminarea de la o distanță convenabilă îmi pare rău că nu am văzut nici măcar în trecere La Moraleja să mă fi plimbat măcar o dată cu Gere într-o o Lancia Delta iar între noi un oscar să-și fluture imunitatea la clipirile trecătorilor/ n-ar fi fost acesta visul american? am spus îmi pare rău și după ce ai plecat fără să participi la curățenia de după o dezinfectare a căilor respiratorii pentru viitorul cu mai puține capcane de fluturi am spus îmi pare rău când a dispărut mama de-acasă uneori copilăria e un țarc în care lupți cu niște creaturi hilare crescute în sângele tău asemenea unor vrejuri otrăvitoare cocoțate până peste gard cazi îți faci răni lovești pietrele cu piciorul să vezi dacă le doare și crești am spus îmi pare rău la microfon unei săli care-aștepta acel regal de poezie pentru care plătise bilet și care pe bună dreptate văzând cum mă schimonosesc m-a huiduit vezi niciodată îmi pare rău nu e într-atât de convingător încât să-ndrepte lumea