Poezie
Vecinul
2 min lectură·
Mediu
Vecinul meu de peste drum crește pui de cioară.
Nu este o ocupație foarte răspândită
și cred că există motive întemeiate pentru asta,
dar omul își vede de treabă:
îi hrănește, le vorbește, le pune nume,îi fotografiază.
Nu știu la ce-i folosesc fotografiile.
Ciorile cresc, mănâncă, fură.
Într-o zi îi spun:
— Extraordinar exemplar.
Și îi arăt una care încerca să înghită un dop de plută.
— Vă mulțumesc.
A doua zi îi spun:
— Cred că exemplarul acesta este debil mintal.
— Vă mulțumesc.
A treia zi îi spun:
— Domnule, creșteți niște păsări absolut îngrozitoare.
— Vă mulțumesc.
L-am măsurat din cap până-n picioare
Era perfect serios
L-am felicitat. Mi-a mulțumit.
L-am criticat. Mi-a mulțumit.
Am râs de el. Mi-a mulțumit.
După aceea au început să vină și alți vecini.
Unii spuneau că păsările sunt minunate.
Alții spuneau că sunt o nenorocire.
Omul le mulțumea tuturor.
Între timp oamenii au început să se certe,
s-au format tabere, au apărut supărări,
doi vecini nu și-au mai vorbit,
unul amenința că scrie la primărie,
altul îi lua apărarea.
Ciorile creșteau.
Într-o seară l-am întrebat:
— Pe dumneavoastră chiar nu vă îngrijorează nimic?
S-a gândit puțin.
— Ba da.
— Ce anume?
S-a uitat la ciori.
— Uneori mi se pare că nu li se acordă suficientă atenție.
0120
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Doru Mihail
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 217
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 39
- Actualizat
Cum sa citezi
Doru Mihail. “Vecinul.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/doru-mihail/poezie/14203199/vecinulComentarii (1)
Autentifică-te pentru a lăsa un comentariu.
GPGPGeorge Pașa✓Este aici o narațiune cu trimiteri multiple, chiar alegorică, aș zice. Am zâmbit, gândindu-mă (sau iluzionându-mă) că am găsit cheia potrivită. Dacă e poezie sau nu... e de discutat. Însă, fie ce-o fi aici, ca text, mi se pare unul bun.
0