Poezie
meniu românesc
1 min lectură·
Mediu
— nostalgia, zic,
e un ospătar bătrân.
tu priveai oamenii trecând pe lângă masa noastră
cu obrazul sprijinit în palmă
și zâmbeai de undeva de foarte departe;
(mereu mă enervează
când vorbele mele au efectul ăsta asupra mușchilor tăi
faciali)
— un ospătar?
— da, și încă unul foarte politicos.
te servește impecabil
după ce ani la rând l-ai fentat
și-ți mai și zâmbește.
asta ți s-a părut „interesant” —
motiv pentru care ai râs puțin,
exact cât să mă încurajezi pentru o vreme
să tac.
în farfurie — fiindcă în astfel de momente
mă uit întotdeauna în farfurie —
doi mici și o sferă de mămăligă
coexistau într-o incompatibilitate
atât de stânjenitoare,
încât mă și mir
că niciunul n-a deschis până atunci gura
ca să reclame:
„situația acestei relații
ar trebui discutată
într-un mod serios.”
pe masă,
unghiile tale ciocănesc ușor lama cuțitului
într-un tic-tic subțire și enervant.
chelnerul apare la timp,
oportun,
și întreabă dacă totul este în regulă.
(e scandalos de tânăr și de amabil)
tu ridici ochii spre el —
îți citesc în ei o umbră de nostalgie
și mă simt dintr-odată
foarte mic și foarte penibil.
— totul e minunat.
mulțumim.
1012
1
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Doru Mihail
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 196
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 41
- Actualizat
Cum sa citezi
Doru Mihail. “meniu românesc.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/doru-mihail/poezie/14202359/meniu-romanescComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.