Nostalgia, draga mea bucată de crevete,
servit în propria-i coajă,
comandat din teribilism și consumat, aparent, din mândrie prostească.
Nu că n-ai fi tu bun,
dar am eu mici rezerve când îți
Noroc, Mitică! La mulţi ani!
Monşer, parol!
Nu savurez aceste false-apucături
de protocol.
Spui „la mulţi ani” şi „să trăieşti”, adică
unuia care – cum să zic – ridică
vagi semne că ar fi pe
îmi plac atlasele,
în special cele botanice;
nu că mă dau rotund,
dar clasificările,
cuvintele latinești —
pentru cei nefamiliarizați, partea scrisă cu italic —
își găsesc adesea, în mintea mea
în sufragerie aveam un telefon
de producție internă,
model robust,
avea un disc mare, galben,
și un lacăt minuscul, foarte sigur pe el,
pus acolo parcă să ne testeze imaginația,
dar care sugera
îmi plac alunele
pentru zgomotul lor mic, sec,
precum portiera trântită înainte de ultimul argument.
nu explică nimic,
dar închid discuția,
ca anumite răspunsuri:
scurte, reci, fără drept de
La 9 și trei minute
președintele a deschis ședința.
Primul punct:
toamna.
„Se constată că refuză să vină.
Nu și-a trimis delegații,
nu a răspuns la invitații,
nu colaborează.”
Un deputat
Pentru că tăceam doar zâmbind idiot, fata cu părul roşu m-a întrebat
cu seriozitate profesională – care e pompa la care am alimentat?
Am respirat şi i-am răspuns: „Pompa şase.” “Doriţi bon?” „Nu” –
vorbeam cu alex despre migraţia berzelor –
tema nu contează,
contează doar că, atunci când ne întâlnim,
orice banalitate se umflă ca drojdia
până ajunge să capete aer doct
de simpozion.
în
Afară-i ger, cer desfrunzit,
– Nu fi tâmpit!
– Mă rog; va fi. Acum anticipam
(convențional e modul meu de-a fi
sentimental
pe ger, iubito,
lasă-mă un pic
să îți explic)
Nu trebuie decât să
Mi se pare masiv și plin de potență
(stilistic vorbind, chiar impetuos);
te provoc prin urmare să nu-mi sufli-n ceafă
când m-apuc să disec doct
(și la târnăcop)
pasajele grele și
dacă ar fi să compun un cântecel, ar suna cam aşa:
m-ai contrazis politicos
şi-am suspinat
(nu sunt din fire ofticos
sau rafinat).
nici trupul nu mi-e de silfidă
delicat
încât să mă cutremur
« ai observat, draga mea
(așa îți spun de fiecare dată după ce ne certăm)
că de fiecare dată când cer un coniac
domnișoara se întreabă dacă « oare !» să îţi aducă
şi ţie unul?
am senzaţia că
ceva-mi spune că o maşină AI
ar fi cât se poate de potrivită
pentru viaţa de cuplu.
nu s-ar foi în pat
(de exemplu)
n-ar da din picior când adorm,
nu m-ar întreba (după ce adorm)
„ai adormit
vinul e ok,
dar nu destul cât să uităm
că suntem exact ce-am râs că o să fim.
chelnerița are sub treizeci
(plus verighetă)
și ne zice „domnilor”.
râdem
nu pentru că e amuzant,
ci pentru că
alerg, alerg
eu nu pot să merg
decât să alerg.
tu spui – ai venit?
eu confirm: – am venit.
– stai colea! și eu stau.
dar ochii îmi fug,
mâinile-mi tremură,
gândul îmi zboară,
pulsul îmi
Dacă mă iei repede, n-aș putea să-ți dau exact ziua în care ea a devenit șoferul oficial. Cel mai probabil într-o dimineață, în care i-oi fi spus ca să evit cearta „da condu tu! dacă tot eşti aşa de
-Ai observat, zic
a ajuns de banc faptul
că-n majoritatea filmelor românești
se mănâncă ciorbă.
Nu răspunde, în schimb
priveşte câteva clipe lingura pe care-o ţine
în poziţie
hârș
așa făcea sertarul ăla când îl deschideai
pentru lucruri care nu-ți mai plăceau
nici nu mai știu dacă era neapărat vorba de șosete
oricum, scoteai totul
dar păstrai ambalajele
ai zis că
urăsc
felul în care îți crăcănezi degetele de la picioare
când citești;
cum spui „interesant”
exact când n-ai înțeles nimic.
cum tai pâinea (pe lungime) —
ca salahorii.
urăsc
felul în care
(am uitat cum se chema, ceva cu doi care merg zile întregi prin pădure
și nu spun nimic esențial până când unul, aproape de epuizare, cade —
nu mai contează)
stăteam în rândul șapte, locurile
Ciulinul plânge ca un prost
Privind în jos la spinul bleg,
Ciulino, fă, io te-nțeleg,
Da’ altul mai puțin anost
Să te măriți n-ai dibuit?
Acuma nu mai are rost —
Ciulina s-a
doaamne – ce-aș mai zice una
filozofică,
ceva cu apocatastază
(îmi pare rău că nu știu ce-nseamnă – da’ jur
că aș face-o să sune ca și cum aș înțelege).
aș începe grav – de pildă cu o referire
a venit
ar spune poetul
(am cunoscut odată o fată care iubea poezia unui anume poet
și pentru că acea poezie îmi plăcea și mie,
între mine și persoana respectivă
s-a înnodat ceva —
un ceva greu
Haide, iubito, mai spune-mi tâmpenii
arată că ştii să-nţelegi un surâs,
arată-mi, de fapt, ce vrei tu
boulenii
vor trece oricum
şi vor face
muu-muuu.
Eu te-oi ascunde-ntr-o rimă săracă –
e ce
DM