dacă ar fi să compun un cântecel, ar suna cam aşa:
m-ai contrazis politicos
şi-am suspinat
(nu sunt din fire ofticos
sau rafinat).
nici trupul nu mi-e de silfidă
delicat
încât să mă cutremur
« ai observat, draga mea
(așa îți spun de fiecare dată după ce ne certăm)
că de fiecare dată când cer un coniac
domnișoara se întreabă dacă « oare !» să îţi aducă
şi ţie unul?
am senzaţia că
ceva-mi spune că o maşină AI
ar fi cât se poate de potrivită
pentru viaţa de cuplu.
nu s-ar foi în pat
(de exemplu)
n-ar da din picior când adorm,
nu m-ar întreba (după ce adorm)
„ai adormit
vinul e ok,
dar nu destul cât să uităm
că suntem exact ce-am râs că o să fim.
chelnerița are sub treizeci
(plus verighetă)
și ne zice „domnilor”.
râdem
nu pentru că e amuzant,
ci pentru că
alerg, alerg
eu nu pot să merg
decât să alerg.
tu spui – ai venit?
eu confirm: – am venit.
– stai colea! și eu stau.
dar ochii îmi fug,
mâinile-mi tremură,
gândul îmi zboară,
pulsul îmi
Dacă mă iei repede, n-aș putea să-ți dau exact ziua în care ea a devenit șoferul oficial. Cel mai probabil într-o dimineață, în care i-oi fi spus ca să evit cearta „da condu tu! dacă tot eşti aşa de
-Ai observat, zic
a ajuns de banc faptul
că-n majoritatea filmelor românești
se mănâncă ciorbă.
Nu răspunde, în schimb
priveşte câteva clipe lingura pe care-o ţine
în poziţie
hârș
așa făcea sertarul ăla când îl deschideai
pentru lucruri care nu-ți mai plăceau
nici nu mai știu dacă era neapărat vorba de șosete
oricum, scoteai totul
dar păstrai ambalajele
ai zis că
urăsc
felul în care îți crăcănezi degetele de la picioare
când citești;
cum spui „interesant”
exact când n-ai înțeles nimic.
cum tai pâinea (pe lungime) —
ca salahorii.
urăsc
felul în care
(am uitat cum se chema, ceva cu doi care merg zile întregi prin pădure
și nu spun nimic esențial până când unul, aproape de epuizare, cade —
nu mai contează)
stăteam în rândul șapte, locurile
Ciulinul plânge ca un prost
Privind în jos la spinul bleg,
Ciulino, fă, io te-nțeleg,
Da’ altul mai puțin anost
Să te măriți n-ai dibuit?
Acuma nu mai are rost —
Ciulina s-a
doaamne – ce-aș mai zice una
filozofică,
ceva cu apocatastază
(îmi pare rău că nu știu ce-nseamnă – da’ jur
că aș face-o să sune ca și cum aș înțelege).
aș începe grav – de pildă cu o referire
a venit
ar spune poetul
(am cunoscut odată o fată care iubea poezia unui anume poet
și pentru că acea poezie îmi plăcea și mie,
între mine și persoana respectivă
s-a înnodat ceva —
un ceva greu
Haide, iubito, mai spune-mi tâmpenii
arată că ştii să-nţelegi un surâs,
arată-mi, de fapt, ce vrei tu
boulenii
vor trece oricum
şi vor face
muu-muuu.
Eu te-oi ascunde-ntr-o rimă săracă –
e ce
„atențiune poem!” – zic
„aveam o iubită —
și ziceam că n-o merit
acum n-o mai am
deci s-a rezolvat”
muzica mă împungea în tâmple ca o andrea
și-n pauzele de ob-la-di ob-la-da
cineva a
am ieșit din casă
cu gândul clar să cumpăr lipici
aveam o fisură mică
în atitudine
„ocoliți – pe la unu” — ziceau
și-așa am făcut.
blocul nu mai avea parter
rămăsese
doar o femeie care
mi-am spus
„astăzi o scot în parc
vorbim, râdem, poate o țin de mână —
dacă nu protestează”
tu ai venit punctuală
am ales o bancă de lângă lac – retrasă
o rață
privea spre noi
cu interes
am cunoscut odată o timidă –
mărturisea că avea obiceiul
să-și mascheze acest detaliu de personalitate
ascunzându-se în spatele tatălui protector
și de-acolo
împărățea peste lumea bătăușilor din
„să-mi scrie versuri în franceză” –
așa ai scris în oracol la dorințe secrete –
mă rog nu-mi era adresat sută la sută mie
dar eu așa am luat-o
textul era redactat cu cerneală violetă
rotund
contactul vizual s-a produs în vestiare
fără preliminarii
intrare directă în joc
se trece la încălzire
el propune scheme de posesie
ea cere testarea suprafeței de joc
după verificări
alfabetul începe cu litera a
de la abandon,
de la așteptare,
de la absurd.
de fapt, uite ce vreau să-ți spun: alfabetul ăsta —
sau cum îți place ție să-l numești, limbajul nostru
de
Se făcea că te îmbrăcai
(sumar)
și te-ncălțai
și eu mă uitam
la tine cum pleci (evident,
mă ofticau privirile tăioase și reci)
„Ai roșii în frigider”
“Am văzut”
„Sper să-ți
Plecăm la zece. Nu pentru că am fi matinali, ci pentru că înainte de orice ieșire există ritualul. Unul întreabă, altul răspunde — aceeași întrebare, reluată de minimum trei ori.. „Ai închis
nu am nimic cu lichidele
le respect
sunt forme decente de a aluneca printre realități fără a lăsa urme permanente.
ceaiul – de pildă – m-a scos dintr-o discuție despre viitor
(în care ea