Poezie
la mama-n salon
1 min lectură·
Mediu
alerg, alerg
eu nu pot să merg
decât să alerg.
tu spui – ai venit?
eu confirm: – am venit.
– stai colea! și eu stau.
dar ochii îmi fug,
mâinile-mi tremură,
gândul îmi zboară,
pulsul îmi ticăie.
– e bine când vii.
ai o pace a ta,
specifică, un calm potolit
de a fi;
o tihnă (semeni cu tac-tu),
o isihie. mai stai –
statul cu tine
mă liniștește.
ezit o clipă
cu ezitarea cheii
suspendată în broască.
La un moment dat, plec. Pe scările rezervate vizitatorilor, în timp ce cobor câte trei trepte îmi vine-n cap:
sunt o spaimă
care s-a învățat
cu mersul biped.
04491
0
ei, bine, aici, spaima ta are verticalitate! (frumos final!)
ce să spun mai mult decât că... râsul îngrașă!
hai să aprind lumina la mama-n salon!