Poezie
Despre filmele româneşti
1 min lectură·
Mediu
-Ai observat, zic
a ajuns de banc faptul
că-n majoritatea filmelor românești
se mănâncă ciorbă.
Nu răspunde, în schimb
priveşte câteva clipe lingura pe care-o ţine
în poziţie verticală.
(Geometria tacâmurilor e uneori
semnificativă)
– Adică, (reiau)
mereu aceeași femeie care tace,
același bărbat tuns prea scurt
care suflă în lingură
până când unul din ei se ridică brusc
și dispare în camera alăturată.
Ea coboară lingura încet:
– Dacă încerci să fii subtil, dragul meu,
te anunț că nu avem altceva.
Apoi, după aproximativ trei linguri sorbite
demonstrativ:
– Ți-a trimis maică-ta salată de cartofi.
Cu pește.
Am aruncat-o!
Dacă asta încercai să insinuezi.
Lingurile noastre reiau
alternativ
clincănitul discret și metodic
în castroanele albe.
(cadou de nuntă
de la o rudă)
04608
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Doru Mihail
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 123
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 30
- Actualizat
Cum sa citezi
Doru Mihail. “Despre filmele româneşti.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/doru-mihail/poezie/14192304/despre-filmele-romanestiComentarii (4)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
apreciez sprijinul tău. E liniștitor să știi că ai pe aproape un prieten gata să sară (de obicei, când spiritele s-au mai domolit, scaunele s-au reașezat, s-a convenit tacit că n-a fost chiar așa grav și ambele tabere sunt pe punctul de a schimba strategic subiectul :) )
Pe partea de ciorbă, însă... m-ai lăsat masca. Tu chiar ai făcut turism de documentare pe tema asta?
Pe partea de ciorbă, însă... m-ai lăsat masca. Tu chiar ai făcut turism de documentare pe tema asta?
0
nu e sprijin, chiar îmi plac poeziile tale și, cum mă loghez destul de rar, le citesc atunci când pot.
la fel si cu acest text: am zâmbit pentru că am realizat că eu însămi am ciorba în câteva texte deja de pe aici, cât de profund e înrădăcinată ciorba la români, așa că, de ce să nu fie leitmotiv al curgerii zilelor noastre :)
p.s. nu pricep partea cu spiritele domolite, iar nu sunt update
p.p.s. nu fac turism de documentare pe tema asta, când umblu pe unde umblu absorb cât pot din orice: culori, arome, gesturi, flash-uri întâmplări ș.a.
oriunde aș umbla se și mănâncă, evident, iar ai mei sunt ciorbari, deci căutau asta în meniu, cum nu era...întrebări, discuții etc :)
la fel si cu acest text: am zâmbit pentru că am realizat că eu însămi am ciorba în câteva texte deja de pe aici, cât de profund e înrădăcinată ciorba la români, așa că, de ce să nu fie leitmotiv al curgerii zilelor noastre :)
p.s. nu pricep partea cu spiritele domolite, iar nu sunt update
p.p.s. nu fac turism de documentare pe tema asta, când umblu pe unde umblu absorb cât pot din orice: culori, arome, gesturi, flash-uri întâmplări ș.a.
oriunde aș umbla se și mănâncă, evident, iar ai mei sunt ciorbari, deci căutau asta în meniu, cum nu era...întrebări, discuții etc :)
0
era o glumă. Mi-am imaginat intervenţia ta ca pe o continuare a textului meu - mi te-am imaginat la masă. Şi dacă tu ai rostit replica tare, eu te-am privit si ţi-am răspuns în gând (parţial), pentru că replica « Tu chiar ai făcut turism de documentare pe tema asta?" – e cu voce tare.
0

(de perișoare nici nu mai spun ! )
Zsupa, leves, minestra etc mai aveau câte unii, dar ciorbă..ba
De aici și zicalele românești ”Cine se frige cu ciorba, suflă și în iaurt.” / ”Nu-ți băga nasul în ciorba altuia.”/ ”Prea mulți bucătari strică ciorba. ” ...și-or mai fi și altele (zicale, mă refer)
Și , clar, acesta e un comentariu fără nicio subtilitate, fără insinuari, doar clincănit discret că am fost pe aici
p.s. și eu aș arunca salata de cartofi cu pește :)