ce s-a nimerit în program

(am uitat cum se chema, ceva cu doi care merg zile întregi prin pădure și nu spun nimic esențial până când unul, aproape de epuizare, cade — nu mai contează) stăteam în rândul șapte, locurile E10 și E11 și nu știu dacă a fost de la aerul condiționat sau de la lumina aia albastră care plutea peste tot dar te-ai lipit de mine cu o liniște care m-a făcut să-mi aduc aminte că cel mai bine se doarme după o ploaie mănoasă am văzut cam trei sferturi din film restul, te-am simțit râzând foarte încet sau tresărind când personajul principal a izbucnit în plâns (cu sau fără motiv) ți-ai scos adidașii ți-ai strâns picioarele pe scaun și mi-ai mâncat din popcorn cu mișcări de gândac liniștit fără să te uiți măcar o dată la pungă la un moment dat ți-ai pus capul pe umărul meu și m-am panicat (apoi am început să-mi mișc ușor bărbia în sus și-n jos prin părul tău, mângâindu-l — n-ai zis nimic) n-a fost un film memorabil dar l-am trăit cu atenție ca pe o greșeală de care alegi să te folosești ai ieșit din sală înaintea mea cu mersul tău sigur ușor apăsat, de om care știe unde se duce și mi-ai zis, fără să te uiți înapoi: „a fost ok, dar parcă finalul nu prea se leagă” și-am simțit că vorbim despre film dar nu chiar despre film și că, de fapt, din toată seara cel mai sincer lucru a fost palma ta caldă, lipită de mâna mea și retrasă rapid într-un moment de luciditate fix la scena cu focul din pădure pe care am neglijat s-o înțeleg pentru că mă gândeam că e bine că încă mergem la filme proaste împreună pe care apoi le mai și comentăm (ca subiect de discuție exact cât ține scara rulantă) abstract și uneori destul de laconic