o simplă strategie în fața morții

Teodor Dume ne vorbește în acest poem de o strategie în fața morții inevitabile, strecurându-se cu multă abilitate printre cuvinte.
Aceste gânduri mă poartă departe în timp,
la acea perioadă de lumini și umbre a Evului Mediu, când s-a născut celebrul Dans macabru.
Oamenii s-au străduit zadarnic să lupte împotriva morții.
Văzând că lupta e zadarnică, au încercat să se obișnuiască, să o îmblânzească întrucâtva.
Așa au apărut acele imagini grotești, ilustrate de poezia lui Villon și întâlnite chiar în poezia lui Beaudelaire.

Aș spune că poetul filosof Teodor Dume își caută cuvintele potrivite pentru a o îmbrăca pe \"Marea doamnă\", cu un veșmânt mai atrăgător...

E de remarcat finalul, triumful vieții, care iese învingătoare.

\"acum mă deschid și las viața
să intre în mine

e doar o strategie
pentru a mai rămâne treaz \"

Teodor Dume știe să se bucure de clipa prezentă.

Să-i urăm mult succes poetului și vieții!

virginia,
mulțumesc mult pentru răgazul acordat acestor rânduri care nu se vor altceva decât o piedică de-o clipă în fața morții. am vrut ți vreau să păcălesc moartea dar din păcate acest lucru este imposibil.
commul tău mult prea generos mă obligă
atenția o voi acorda timpului din mine și rândurilor postate aici.

încă un mulțumesc. te mai aștept

cu sinceritate,
teodor dume,

strategia e buna dar simpla, asa cum ai spus in titlu.
trebuie sa faci analiza SWOT, cu puncte tari si puncte slabe si sa vedem cum sta cu sinuciderea.
moartea ta s-a sinucis:)
mcm

Viața și moartea are identitatea faptelor noastre. Numai cu ele putem lupta în fața timpului, am avea putere în fața morți și dincolo de ea. Cel mai bun sfat ți-l dai tu însuți:

„mă deschid și las viața
să intre în mine”

Ȋntr-adevăr, cea mai bună strategie.

Cu prietenie

Doruleț

mulțumesc carmen-manuela,
ar fi bine să pot face , nu analize ci experimente pe moarte
dar vezi, e imposibil pe această latură.

te mai aștept

cu sinceritate,
teodor dume,

foarte corect doruleț,
viața și moartea are identitatea faptelor noastre...
mulțumesc de trecere și de gândirea ta în spirit filozofic.

cu prietenie,
teodor dume,

perioada de aur/infloritoare a omenirii a fost cea antica in care omul discuta de la egal la egal cu zeii cu divinitatea ... poate ca naivitatea este uneori mai darnica decat filosofia(/)... Yeats surprinde copilaria, copilul ca sursa inepuizabila nascatoare de gand filosofic, de intelegere profunda a vietii/mortii- libertatea de a percepe si comunica esential sunt colosale!

da, gandul mortii, acest calvar, aceasta truda de a ne impaca cu un final, din pacate s-a pragmatizat ori mai bine spus banalizat dar sa nu uitam ca acest drum labirintic inspre moarte inghite toata filozofia! sfarsitul poate fi privit, pare a fi ori chiar este inchis in egoismul nostru cultivat. da, credem ca fara de noi lumea se sfarseste...

Iata:

\"acum mă deschid și las viața
să intre în mine

dar atenție

e doar o strategie
pentru a mai rămâne treaz \"

Finalul m-a biruit!

Da, acele câteva sentimente... au forță... ele sunt zbateri la limita \"morții\" când, nedeslușit, \"deschiderea și lăsarea vieții să intre\" pun stăpânire pe revendicarea acestei plăpânde structuri: trupul... reținând sufletul încă-n fericirea unei alte zile măcar și refuzând - cu mintea - să mă înclin \"Ei\", o exilez, fără identitate, pentru un timp... :-)
Sunt strateg? Poate ca da... în măsura în care de mine depinde \"greutatea\" acelor sentimente ce mi-ar câștiga clemența... de-aș putea măcar negocia :-)

delicat subiect... :-)
cu admirație,
maria

doru dorian, prietene,
un gând bun și ție și vii mulțumiri pentru semnul lăsat
da, viața și moartea sunt gemenele naturii. fără ele n-am exista ca Univers. după cum bine se știe, Omul este un microunivers.

maria,
trecerea ta e binefăcătoare și îți mulțumesc. din păcate singurul partener cu care nu poți negocia este moartea. cuvintele tale mi-au întărit crezul. te mai aștept

mulțumiri prieteni!
toată stima,
teodor dume,