Dezmierdare

Imi dai voie sa spun ca si eu \"inteleg de ce/ramane launtrica /linistea...\"?fara culoarea ei ,nu am avea puterea sa mai zvacnim.M-a linistit ca un somn profund. Multumesc de gazduire.
p.s. bun semn mi-ai fost, multumire,

Domnule Teodor Dume, am recepționat mesajul dv. despre punctul A și punctul B. Mi-am reamintit că de la A la B este toată viața „Condamnat între două puncte / privesc”. Inedită observația „Culoarea / singura amprentă schimbătoare” și continuarea de multe carate „sub cerul tatuat cu lumini / agață de grumazul zilei / speranțe”. Și niște păreri : la „prin porii din piele” ,după mine, era suficient „prin pori”, iar din „se grăbesc să iasă toate grijile” eu aș scoate „toate”. Am admirat o poezie sferică, emițând lumină și emoții…

oricat incercam esentializarea, perfectiunea, daruirea ; devenirea, versul care implineste tot poemul se poate scrie intr-un vers care aduna toate cuvintele intr-o inima... de aceea nu urmaresc, nu pipai ambalajul(care desigur este util) ci esenta:

\"condamnat între două puncte
privesc

cum noaptea se mulează
peste lucruri\"

de aceea nu calc(nu-mi permit) in rostirea poetului indoielnic! nu pot... il ascult doar... retraind universul si cantecul sau!
de aceea ...

\"acum înțeleg de ce
rămâne lăuntrică

liniștea\"

si mai iteleg ca trebuie neintarziat daruita, dezmierdata!

carmen-luminița,
mă bucur c-ai înțeles mesajul.
mulțumesc de trecere și semn. ești bine venită orișicând.

domnule georgescu,
semnul lăsat e de bun augur și iată c-am ajuns la concluzia să accept propunerea d-voastră simplificând aceea stare cu porii din piele. părea prea explicativ și puțin prea uzitat.
mulțumesc mult pentru părere și sugestie. vă mai aștept.
interpretarea dată este perfectă. stimă!

doru dorian david,
da, prietene
ai extras esența lucrurilor.îmi place
și uite că luat ca un întreg ai rostuit un micropoem fain.

luată doar partea a doua se conturează un poem
uite;

\"condamnat între două puncte
privesc

cum noaptea se mulează
peste lucruri

ca un gest

tresare fără să-i pese
de nimic

acum înțeleg de ce
rămâne lăuntrică

liniștea

dar tac\"

mulțumesc, tuturor stima și considerația mea
teodor dume,

Chiar daca stilul de exprimare e diferit, esenta ramine aceeasi. Imi place cum va jucati cu viata, cu moartea, cu umbrele si lumina. Acolo, in profunzimea textelor, e jocul culorilor. Text la fel de profund precum sufletul poetului.
LIM.

da, LIM,
pătrundem în profunzimea lucrurilor pentru a le înțelege sensul. reușim ori nu, asta e întrebarea.

mulțumesc pentru gând. te mai aștept

cu prietenie,
teodor dume,